0 comentarii

“Prefer capsuni”

Asaaa… Povesteam, data trecuta (Cand storci portocala (1)) despre ce iese cand storci portocala.
Si gasisem ca, pentru a scoate din noi “un suc dulce si bun” in loc de “acreala si amareala”, e important de facut o lucrare cu noi insine, pe care o numisem “cultivarea gradinii interioare”.

In mod firesc, daca dorim sa umplem un vas cu nectar, vas ce contine acum (si) altceva, nu doar nectar, intai se cere sa golim vasul de fiere (sau de combinatie ce contine si fiere), sa il spalam bine-bine si sa il umplem apoi cu nectarul dorit.

Vom avea atunci, ca raspuns la situatiile si starile tensionante, stresante, dureroase, acea putere interioara, acea limpezime a mintii care ne va face sa scoatem suc dulce, adica sa avem reactii prin care ne sustinem pe noi, ne ajutam sa rezolvam situatia, nu sa cadem in amaraciune ori sa lovim cu furie… Nu ca furia nu ne-ar descarca de tensiune, ea o face si inca bine, dar cei din jur nu vor “gusta” deloc manifestarea furiei noastre.

Vom putea sa scoatem rapid, fara sa trebuiasaca sa gandim prea mult, ceea ce ne ajuta, ce ne construieste, nu ne distruge.
Asa si vom ajunge sa facem, numai ca… Nu suntem toti pregatiti sa facem schimbari radicale in viata noastra. Pare ciudat, dar, desi ne dorim sa ne miscam prin viata cu usurinta, gratie si plini de voie buna, cand e sa facem in noi schimbarile care sa ne duca la acest stil de viata – cel in care sub presiune scoatem din noi miere si nu fiere – ne este incomod si chiar foarte dificil sa trecem la actiune, sa schimbam.

Ca si cum ne-am dori sa vina ceva ori cineva asa, peste noapte, sa ne atinga cu o bagheta magica si gata! Broasca se transforma in print…
Cu unii se intampla chiar asa, sunt insa alte “dedesubturi” aici, de care nu voi povesti acum, dar acum vorbim de noi, de “cei multi”.

Pentru a ajunge la momentul golirii vasului, al stergerii tuturor acelor tipare de gandire si de reactie emotionala care ne fac sa scoatem “tepi” si fiere cand suntem storsi ca o portocala, mai intai ne facem o rezerva de putere, o rezerva de nectar.Pana cand vom avea suficienta putere sa facem schimbarea radicala.

Aici revin la cealalata metafora, la cultivarea gradinilor interioare. Ca sa adunam cat mai mult optimism, cat mai multa deschidere in gandire, cat mai buna capacitate de acceptare si a altor puncte de vedere si un raspuns calm si deschis la provocari de tot felul, avem nevoie, pe langa
hrana noastra cea de toate zilele , de multa claritate si discernamant, atentie si mult curaj.

Acestea din urma, se pot cultiva cu rezultate deosebite prin exercitii de prezenta, despre care am povestit deja.

Ca si prim pas, insa, e important ca in gradinile noastre interioare sa ajutam sa creasca rezervele de putere in timp ce lasam fara hrana buruienile.  Iar asta, lasatul buruienilor fara apa, este de multe ori o operatiune neglijata. Vrem sa fim mai puternici, mai echilibrati, mai atenti, mai isteti, mai calmi, mai… Si, sigur, “data viitoare” nu o se mai infuriem, nu vom mai izbucni in plans, nu vom mai ridica galsul nu vom mai iesi pe usa, furtuna de gradul zece …ori chiar doisprezece!

Primul lucru, atunci cand vom fi storsi ca o portocala, daca inca nu avem in noi doar miere, e sa fim atenti la ce se intampla acolo. Cum spuneam in “exercitii de prezenta”, e foarte important sa fim treji in viata noastra, prezenti in ea. Cum simtim ca “ne ia valul” – si prin exercitiu, vom simti din ce in ce mai bine in corp – facem o maaaare manevra de carma si intoarcem corabia.

Prima miscare : mutarea atentiei. Unii au diverse metode: numara pana la zece, se ciupesc ori privesc un anume obiect (unii au chiar un peisaj preferat pastrat in memorie si-l “cheama” in ajutor), totul e sa mutam atentia, ca si cum am privi ochiul furtunii de undeva de sus.

Pentru mine, cea ma buna metoda este focalizarea atentiei pe respiratie, nu neaparat prin numarat, ci prin urmarirea ei in trup, cum am povestit in seria “exercitiilor…”
Asta pentru ca urmarirea respiratiei are multiple efecte benefice, nu doar focalizarea atentiei.
De ce sa mutam atentia?  Pentru ca asta dezamorseaza situatia, cel putin in planul tensiunii resimtite de noi, permitand apoi sa actionam detasat si sa venim cu o solutie. Ori, daca inca nu stim solutia, avem macar o reactie plina de calm, care nu va alimenta un conflict.

Sa va spun aici o poveste adevarata: Eram in primii mei ani de munca, pe la vreo 21 de ani, lucrand in subordinea unui sef destul de dur. Chiar foarte dur… In zilele lui “bune” obisnuia sa “frece ridichea” a cel putin trei-patru oameni, asa, ca sa ii fie bine… Oricum, multumesc acestui om, caci am invatat enorm despre cum sa imi observ reactiile si inca multe alte lucruri, de foarte mare folos de-a lungul vietii. Insa atunci, la 21 de ani, ce sa fi stiut? Incercam sa pricep ceva, si cam dadeam gres… Ei, intr-una din zile seful a venit in inspectie, si a urmat apoi evaluarea a ceea ce facusem. Eram in al treilea an de cand lucram in subordinea sa, si deja stiam cam ce urmeaza… In general, imi era o teama grozava de el, ca si multor altor colegi, multi destul de in varsta…  Am ajuns in cabinetul sau, a scos agenda si a inceput sa-mi spuna tot ce nu facusem… Ori nu facusem bine. De obicei, luam “de bun” tot ce spunea si imi faceam sange rau  – amareala din portocala – multa vreme dupa aia… De data asta insa, pur si simplu am “intrat” intr-o povestire citita in acele zile, un roman de fapt, al lui George Arion. Acolo personajul principal povesteste cum, de cate ori are o situatie tensionata, nu se lasa “luat de val”.  “Prefer capsuni”, spune, si alege sa vada in fata ochilor o ladita de capsuni enoooooorme, pe care fiind copil, le admira la unul din vecini, si din care nu gustase vreodata. Imaginea aceea insa il urmarise, ca pe bunul-cel-mai-bun-posibil.
Ei bine, m-am trezit si eu ca seful zicea “asta nu ai facut, asta nu e bine” si ca eu, de fapt “prefer capsuni” . Imaginea aia, fabricata desigur, ca eu nu vazusem ladita, mi-a fost suficient sa ies din starea de “catel umil care asteapta inca o nuia pe spinare” si sa vad de fapt scenariul activitatii mele. Fusesera si erori, desigur, eram inca in faza de invatare, dar fusesera si unele lucruri bune, facute ca la carte. Mi-am scris mare, in agenda mea, pe care o tineam pe genunchi: “Prefer capsuni” si am pastrat metoda mutarii atentiei inca o vreme, fara stiu de fapt ce e… Multi ani dupa aceea am trecut la urmarirea respiratiei.

capsuni4

Din exemplul de mai sus as dori sa luati “partea buna”. Nu e o metoda prin care imi inchid urechile cand mi se analizeaza, poate si cu ochi critic, activitatea, ci folosesc mutarea atentiei pentru cateva secunde, cat sa nu las tensiunea emotionala sa ma copleseasca. Sa am, cu alte cuvinte, mintea limpede si sangele rece, pentru a vedea ce se intampla de fapt acolo.

Asta, ce se intampla de fapt acolo vom povesti data viitoare.
Pana atunci, jucati-va cu exersarea mutarii antentiei, gasindu-va cea mai buna varianta potrivita pentru voi.
Si nu uitati –cum ati putea de altfel – e vacanta! Luati toate muuult mai putin in serios, bucurandu-va de tot de va iese in cale si dansand – cu sau fara lupi…

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *