1 comentariu

Hrana noastra cea de toate zilele

– Inchide ochii, asculta-ti rasuflarea si incearca sa gusti mirodenia.

– Mirodenia?

– Ceea ce face ca viata sa nu treaca degeaba..

(Henri Gougaud – Cele sapte pene ale vulturului)

Intre atatea noutati cu care ne primeste viata, unele frumuseti ne hranesc sufletul.

In fiecare zi, in orice loc, primim multi stimuli si facem multe alegeri. Uneori, fara a ne intreba de ce.

Fara a ne spune noua insine: “Sa iau? Sa primesc? Ce imi aduce asta?

Si deseori, uitand a multumi vietii pentru daruri.

Cand avem de ales intre atatea, cand ni se deruleaza viata cu asa viteza, ne trezim uneori ca ne intrebam de ce nu avem ce ne dorim, de ce suntem secatuiti de puteri, de ce avem in brate atatea “chestii” pe care de fapt nu ni le-am dorit si pe care poate le-am platit din greu…

E important sa stim ce ne hraneste. Si sa ne dam aceasta hrana zilnic.

Bineinteles ca hrana “fizica” luata prin alimentatie este importanta. Zilnic aducem trupului minerale, vitamine, aminoacizi esentiali, glucide, lipide, proteine… Fara de care nu doar trupul nu s-ar misca, ci si mintea ar rula din ce in ce mai greu…

Uitam insa de hrana pentru suflet. Aici e o cheie cu care, odata deschisa poarta, patrundem in gustarea mirodeniei de care vorbea don Sebastian, in citatul de mai sus.

Cum ne hranim?

Hrana pentru suflet vine in multe feluri si o gustam .. prin trup. Nu, nu-i o gluma. In acest fel de a ne hrani, putem primi “mancarea”, dar nu o putem gusta decat unind trup, minte si spirit…

Si alegand acea hrana care ne da bucurie, invatam despre noi insine, ne cunoaste, ne descoperim.

Aducand in concret, ceea ce pare, mai sus, doar “poezie”, iata un tablou in cateva linii:

In fiecare zi avem cu noi trupul, care ne insoteste peste tot. Nu-l lasam acasa. Prin el, tragem in noi aer si dam afara aer. In felul in care respiram putem gasi gustul mirodeniei, si despre asta, despre respir, vom povesti pe larg, o alta data. E poveste lunga…

In drumul nostru catre oriunde, atingem pamantul cu picioarele, vantul ne atinge pielea, vedem o multime de “detalii”: cer, pasari, nori, soare, flori, iarba, copaci, oameni etc.

Cand alegem sa ne hranim in drum spre orice tinta avem azi, putem aduna provizii de “bun” si sa ne cunoastem pe noi, afland “ce ne face inima sa cante”.

Cam cum e asta? Simplu, daca vrem s-o facem simplu.

Eu am o portiune de traseu, in drum spre casa, pe care se blocheaza autobuze, masini, troleibuze, si ar trebui sa parcurg o statie de masina in vreo 25 sau chiar 40 de minte. Asta e pe un deal, cu alei asfaltate si portiuni generoase de spatiu vrede, cu pomi, chiar ceva brazi, flori, si iarba.

Initial, ma enervam exact “ca prostu” ca stau in autobuz.. Pe urma mi-am dat seama ca pot folosi timpul, acest pretios timp, ca sa ma hranesc, nu sa ma sec de puteri enervandu-ma. Pe drumul asta merg pe jos mai multi, caci multi s-au prins ca e mai bine asa.

In timp ce merg, pasesc cu atentie sa simt pamantul, care ma sustine cu atata dragoste pe fata lui. Simt pe obraji, pe maini, in par, aerul si vantul. Respir si simt ca traiesc. Vad culori frumoase la florile din jur, pot sa ma abat din drum si sa ating o creanga de brad, sa ma bucur chiar daca nu-s la munte. Vad pe cer senin sau nor, ma bucur ca am darul vederii. Pasari strabat uneori inaltimile. Anul trecut, intr-o curte a unei case am vazut multe-multe flori de margaritar . Inca nu au iesit, dar o sa le pandesc si in primavara asta.

Multe imi plac, si cand ajung acasa sunt plina de “ceva” ce m-a hranit.

Cand ne hranim?

E important sa ne gasim micile si marile bucuriii si sa le cultivam zilnic. Sunt multe care costa doar atentie si timp acordat lor. Si ne vor spune multe despre noi insine. Poate ne place dansul, poate muzica, poate pictura. Poate ne place sa privim, un minut, o vitrina cu decoratiuni interioare. Poate ne oferim cinci minute pe o banca, in parc sau pe o alee.

Putem privi un minut (sau mai putin) frumoasa tesatura a unei haine, langa noi, sau sa atingem lacul unei mobile, lasandu-ne sa simtim alunecarea pe lemnul cald sau rece. Atenti la ce simtim, furam un minut de liniste agitatiei de zi cu zi.

Oricand avem ocazia sa fim atenti la noi – si astfel de ocazii vom invata sa ni le facem singuri – ne putem hrani cu ceva care ne incanta. Vom invata sa ne largim perceptia acestor mici firimituri de hrana.

Cu ce ne hranim?

Cum va spuneam, trupul ne ajuta sa gustam. In corp simtim fiorii muzicii care ne place. Tot aici, muzica ce nu ne place. Dansul lucreaza tot prin corp si e o forma extrem de consistenta de hranit sufletul. In corp simtim placerea gustului, in el fiorii de bucurie cand mirosim o floare. Atentie mereu la ce simtim, vom deosebi ce e cu adevarat bun pentru noi.

O muzica ne place pentru ce ne face trupul sa vibreze in fiori de placere. Poate ca mergem la un club, unde ne invita prietenii, si mergem pentru ca acolo canta o formatie foarte cunoscuta. “E cool sa mergem in cubul asta! “ Posibil, dar oare e ce imi face inima sa-mi cante? Eu m-am surprins pe mine cand am facut asta, acceptand o invitatie, si mi-a tremurat plexul solar de cat de tare am “incasat” o muzica ce nu-mi placea de fel. Cu o oarece scuza, am plecat si am iesit in linistea noptii. Nu am timp de risipit cu asta. Pefer alt gen de muzica. Prietenii ma vor vedea si maine, cu alta ocazie, in alt loc…

Cand suntem atenti la noi insine, incepem sa ne cunoastem. Ne dam seama de cum suntem. Poate nu suntem chiar in trend. Poate ca suntem in alt curent… Tot ce conteaza e “sa tinem cu noi insine”.

De ce ne hranim?

Hrana asta se aduna si formeaza in timp un rezervor din care la nevoie vom lua resurse pentru a face fata unei situatii. Ne fereste de insomnii si ne ajuta sa ne concentram cand avem de lucrat intens. La un examen, de pilda. O mult mai buna forma are mintea noastra daca a fost hranita cu frumos, decat daca o indopam cu vitamine. Desi e in regula sa ne vitaminizam, desigur. Dar o minte relaxata si hranita cu suport de emotii ”bune” e mai rapida, ascutita, clara, iar efortul ne costa mult mai putin.

Si mai e ceva. O spun aici a treia oara: asa ne cunoastem pe noi insine. Vom descoperi ce ne pasioneaza si ce este cel mai de pret pentru noi. Nu o placere care tine de ceva trecator care se contureaza intr-un bun anume. Descoperim vocatii, chemari, visele noastre cele mai de pret. Aflam care e Legenda noastra Personala.

Dar aici e deja alta poveste…

Pana la ea, si pana la alte povesti, va invit sa va priviti cu sinceritate si sa vedeti ce va face sa va umpleti de bine., Din acestea, gasiti ce va puteti oferi fara sa coste decat atentie si ceva timp. Sa fiti atenti la voi si sa vedeti ce va place fiindca va place, nu fiindca asta place si altora. Sa va cultivati propriile voastre gradini, adunand in fiecare zi clipe de bun si bine daruite voua insiva.

Si sa multumiti vietii pentru toate.

Incet-incet, simtirea viului se va deschide si veti incepe sa gustati mirodenia…

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!
In categoria: Viziune

Despre autor

Scris de

A urmat cursuri de dezvoltare personala, cursuri de qigong si taichi cu maestrul Cezar Culda, meditatie dinamica si alte diverse forme de meditatie cu Maneesha, discipola lui Osho, reiki si tehnica radianta.

1 Comentariu

  1. Pingback: Avantaj la start Online » Blog Archive » “Prefer capsuni”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *