2 comentarii

Sa tai cordonul ombilical…

In lumea animala totul e lipsit de echivoc si de emotie. Toti stiu ca vine un moment cand puii trebuie sa abandoneze confortul oferit de grija materna si sa porneasca in viata pe cont propriu. Dar pana la sosirea acelei clipe tinerele animale vor fi invatat de la parintii lor tot ceea ce este necesar supravietuirii.

Se intampla candva, la fel, si printre oameni. Dar pe masura ce am evoluat social si ne-am civilizat am pierdut multe dintre instinctele ce ne asigurau supravietuirea. Ne ingrijim prea mult de aparente si uitam sa ne invatam copiii despre lucrurile esentiale ale vietii. Sau,  poate, nu le stim nici noi?

Cu totii stim ca in cultura noastra sociala este de la sine inteles ca parintii sa-si sustina copiii oricat este necesar. Ne protejam „puii” de tot ce credem ca i-ar putea face sa sufere, fara sa ne dam seama ca  tocmai prin asta ii fortam sa se expuna mai tarziu, fara sabie sau scut, tuturor loviturilor vietii. Ne e greu sa ii lasam sa zboare pentru ca atunci cand intelegem ca nu mai au nevoie de noi ne simtim batrani si inutili. Asta bineinteles pana apar nepotii, apoi o luam de la capat, chiar mai abitir, simtind ca e ultima noastra sansa de a ne demonstra iubirea, utilitatea, grija.

Si uite asa, transmitem  aceasta atitudine supraprotectoare, invatand fiecare generatie sa fie din ce in ce mai dependenta de  societate, de anturaj, de moda, de oricine altcineva in afara propriei persoane.

Si totusi, daca esti un tanar adult si vrei sa te eliberezi de aceasta grja care te sufoca? Simti ca trebuie sa faci asta pentru ca altfel nu-ti poti exprima pe de-a-ntregul personalitatea, nu-ti poti dobandi stima fata de propria persoana, increderea in propriile forte, nu poti deveni cu adevarat TU.

Primul pas facut odata cu trecerea in viata adulta ar trebui, firesc, sa fie plecarea de acasa. Da, ai auzit bine. A pleca de acasa, a trai pe banii tai, a te gospodari singur, a-ti rezolva singur problemele, a-ti spala singur rufele, asta e calea spre maturitate. A deveni adult inseamna, in primul rand, a nu mai fi “puiul mamei”. Intreaga educatie, din prima zi de viata si pana azi, ar fi trebuit sa aiba scopul de a te pregati pentru acest pas. A facut-o?

Vremurile nu sunt deloc favorabile acestei desprinderi. Multi tineri locuiesc impreuna cu parintii pentru ca, pur si simplu, nu-si permit o locuinta proprie. Dar la fel de adevarat ca fiecare generatie a trecut prin aceleasi greutati si de multe ori cei care pareau a avea sanse mai putine au avut cele mai mari reusite. Cei care au fost aruncati in apa mai devreme au fost nevoiti sa invete sa inoate.

Dintre colegii mei de facultate, acum 19 ani, cand vremurile erau chiar mai grele decat acum, au reusit cel mai rapid tocmai cei plecati de acasa si care nu aveau la ce sa se intoarca acolo. Intr-o vreme in care se inchideau fabricile si se concediau ingineri pe banda rulanta, cei care nu isi puteau permite sa traasca pe spinarea parintilor au acceptat orice job, cu orice salariu, fara sa faca mofturi. Si, credeti-ma, nu le-a luat prea mult sa ajunga sus, acolo unde si-au dorit.

Poate ca un job oarecare nu iti ofera confortul material la care visezi. Dar el iti ofera, in primul rand, independenta fata de parinti, ceea ce este un foarte mare pas in lupta pentru afirmarea propriei personalitati. Poti imparti chiria unei locuinte cu mai multi prieteni sau poti, locuind in continuare cu parintii, sa contribui la cheltuielile gospodariei. Acest lucru iti va conferi un alt statut in cadrul familiei si iti va creste increderea si stima fata de propria ta persoana.

Vei avea, in plus, o preocupare, un mod util de a-ti umple timpul, vei avea ocazia sa inveti lucruri noi, sa-ti faci relatii, sa incepi sa-ti construiesti cariera. Vei putea sa pui un ban deoparte pentru a-ti incepe propria afacere, pentru o investitie sau pentru propria ta casa.

Daca treci printr-o perioada dificila si nu reusesti sa-ti gasesti nici un loc de munca nu te descuraja. Poti prelua o parte din sarcinile din gospodarie, degrevandu-ti astfel parintii de muncile pe care le faceau pana acum singuri. In acest fel vei fi activ, te vei simti util si vei evita depresia si descurajarea. In plus vei invata sa devii responsabil, sa-ti asumi si sa-ti indeplinesti sarcini, sa te desprinzi de pustiul rasfatat care ai fost pana mai ieri. Aceasta noua atitudine te va ajuta sa te maturizezi chiar daca nu poti lua inca viata in piept cu propriile puteri.

Cand nu ai un job ai, in schimb, mult timp la dispozitie. In loc sa-l pierzi impreuna cu stima de sine prin diverse locuri sau localuri, utilizeaza-l creativ. Invata lucruri despre care crezi ca iti vor fi de folos, lucruri practice, diferite de cele de la scoala. Daca ai o pasiune ocupa-te acum de ea si cauta modalitati de a o transforma intr-o mica afacere. Ofera-te sa ajuti in mod gratuit prieteni sau cunostinte are au afaceri proprii. Poate ca vor descoperi ca le esti foarte util. Inscrie-te in programe de volunatariat. Iti vei face prieteni noi, relatii diverse si vei obtine si recomandari ce se pot dovedi utile.

Orice inceput este greu dar orice drum, oricat de lung, incepe cu primul pas. Asa ca deschide-ti aripile, fa-ti curaj si ia-ti zborul. Cuibul parintesc va ramane mereu locul unde te vei intoarce cu drag, dar prima ta datorie, fata de tine si fata de ai tai, este sa-ti traiesti propria viata.

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!

2 Comentarii

  1. tara care are, probabil, cea mai dezvoltata cultura antreprenoriala, SUA, “poseda” de asemenea obiceiul ca tinerii sa plece de-acasa si sa-si croiasca un drum, de mult ori extrem de devreme.

    foarte bun articolul 🙂

  2. Mirela

    Multumesc.
    E foarte adevarat ce spui, in plus americanii au si un model social bazat pe responsabilizare. Un student roman din state chiar spunea de curand ca singurele sanse de a urma o facultate acolo sunt fie sa fi pus parintii bani deoparte pentru asta, fie sa obtii o bursa. (Eu as mai zice ca e si creditul pentru studii, dar si pentru ala platesti vreo zece ani dupa absolvire). Mai toti studentii de acolo lucreaza dar banii castigati ii ajuta sa traiasca oarecum independent, in nici un caz nu sunt suficienti pentru plata studiilor.
    Noi, din pacate, suntem obisnuiti sa obtinem foarte multe lucruri gratuit, fara prea mare efort personal si asta ne face sa neglijam planificarea financiara pe termen lung (atat pentru noi cat si pentru copiii nostri).

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *