11 comentarii

Muncesc deci exist….oare?

Ma uit la unii oameni si constat ca sunt atat de inversunati in a strange averi, ignorand totul, familie, prieteni, sanatate…incat imi lasa impresia ca vor sa ajunga cei mai bogati din cimitir. Daca ar fi doar dorinta de inavutire nu ar fi atat de grav, este viata fiecaruia si fiecare si-o distruge cum crede el de cuviinta. Insa de cele mai multe ori procedam astfel fiind convinsi ca este singura cale. De-a lungul anilor anumite principii si repere ale societatii au degenerat sub o forma sau alta, iar nimeni nu a luat atitudine. Tot astfel si cu munca. Sunt oarecum partinitor scriind acest articol deoarece marturisesc ca sunt un fel de lenes incurabil in ceea ce priveste munca sistematizata. Din acest motiv de aproximativ 10 ani nu mai am serviciu. Pur si simplu nu m-am putut adapta noului concept de munca care se desfasura sub urmatorul program, in cazul meu cel putin:

“Dimineata la ora 8 incepeam serviciul….daca aveam noroc si ma miscam repede puteam termina curand adica in jurul orelor 18-19….apoi drumul pana acasa…..deci in medie la ora 20 eram in sfarsit acasa.”

Marele meu noroc a fost ca m-am trezit repede din acest cosmar si m-am oprit la timp. Unii mai carcotasi ar spune acum ca sunt puturos, ca nu-mi place munca, ca daca ar face toti ca mine unde am ajunge….Nu stiu ce sa le raspund cu o singura exceptie: puturos nu sunt. Si acum muncesc, nu am incetat niciodata sa o fac. Deosebirea este ca o fac pentru mine, acolo unde consider eu ca merita. Am perioade cand muncesc mai mult decat o faceam inainte, insa nu sunt dese, iar daca o fac stiu pentru ce. Satisfactia atat personala cat si financiara este net superioara perioadei cand eram angajat.

Filozofand mai mult pe aceasta tema, ( acum ca tot am timp), mi-am pus urmatoarea intrebare: Oare pentru ce exist? Inainte cand eram angajat, raspunsul ar fi trebuit sa fie ca m-am nascut pentru firma la care lucram. Ar fi fost un raspuns logic, deoarece cea mai mare parte a timpului in care eram treaz (85%), o petreceam la locul de munca sau pe drum catre acesta. Nu ar strica sa-ti pui si tu aceasta intrebare….

Personal am convingerea ca nu ne indreptam intr-o directie buna in ceea ce priveste modul in care muncim. Se exagereaza nepermis de mult. Sunt de acord ca “oamenii trebuie tinuti ocupati”, insa s-ar putea gasi si alte metode. Criza actuala ar fi un moment deosebit de oportun pentru a reflecta si a face anumite schimbari majore in dorinta de a creea organizatii mai bune pentru toti cei implicati. Orice activitate sau mod de viata poate fi regandit si optimizat astfel incat sa se poata obtine rezultate mai bune cu efort mai putin. Suntem in era informationala, unitatea de masura principala nu mai este kilogramul, ci kilobitul.

Presiunea continua de a genera profit angreneaza atat companiile cat si angajatii acestora, la un proces de implicare din ce in ce mai mare. Fiecare se simte nevoit sa munceasca si mai mult si mai repede. Insa ceea ce pare o ascensiune, poate fi in realitate o adevarata coborare catre dezastru pentru toti cei implicati. Criza de sistem prin care trecem este un foarte bun exemplu.

O lege a vietii spune ca atunci cand construiesti ceva, automat se distruge altceva. Nu se poate una fara cealalalta. Daca intrebati orice director de companie despre scopul acesteia, va raspunde ca trebuie sa faca profit si asta cat mai repede cu putinta. In aceasta consta totul. Ceea ce se pierde din vedere este ca in tot acest iures organizational in care totul este calculat doar in costuri versus profit, se distrug uneori iremediabil chiar lucrurile la care oamenii tin cel mai mult cum ar fi: calitatea vietii, familia, prieteniile, sanatatea, visurile….etc.

Lucrurile cu adevarat importante par sa nu mai conteze. Atunci cand se identifica o noua oportunitate de a creea profit, compania creaza repede noi sectii, noi schimburi de lucru, mareste progamul petrecut la munca…..fara sa mai conteze timpul pe care ar trebui sa-l petrecem alaturi de cei dragi. Intradevar se creaza anumite facilitati, insa tot pentru a putea ramane mai mult la serviciu, cum ar fi cantinele pentru salariati, camere de odihna sau alte facilitati in care mamele angajate isi pot aduce copiii cat ele muncesc. Cred ca nu este departe momentul in care ni se va sugera ca este mai profitabil daca am locui la serviciu. Deci inca o data, pentru ce te-ai nascut?

In trecut oamenii angajau bone sau menajere pentru a se elibera de treburile casei astfel ca dupa serviciu puteau iesi in oras la o piesa de teatru, la un concert…etc. Si acum se mai practica angajarea unui ajutor in treburile casnice dar aceasta doar pentru a castiga timpul necesar unui al doilea serviciu.

Circula cu ceva timp in urma o gluma despre un anunt al unei croitorii pentru haine de piele care suna astfel:”Lucram si cu pielea clientului” Dincolo de stupiditatea anuntului exista si un adevar daca transpunem acest anunt in relatia angajat-angajator. Suntem colaboratori efectivi la propria noastra distrugere. Desi nu ne convine situatia actuala, preferam sa nu recunoastem si privim cu un ochi critic pe cei care incearca o schimbare. Deoarece ne simtim asupriti de catre cei din conducere, ii asuprim cu si mai mare inversunare pe cei din subordinea noastra. Desi ar trebui sustinuti, ii etichetam drept lenesi sau uzurpatori ai bunului mers al companiei pe cei care iau atitudine si spun ca au nevoie de mai mult timp alaturi de famile, sau pentru a se dezvolta ca fiinta umana. Este o lume intoarsa pe dos!

Am citit un articol despre Bill Gates care m-a cutremurat. Citind acel interviu am inteles inca o data ca “mai mult” il impune pe “si mai mult”. Iata de ce. Gates spunea ca programul lui saptamanal de lucru era de 12 ore zilnic, uneori ajungand pana la 16. In jurul varstei de 40 de ani a realizat ca este importanta si viata din afara afacerii si in consecinta si-a stabilit ca weekendurile sa ramana pentru viata personala, astfel ca Sambata si Duminica muncea “numai” 8-10 ore. Desigur ca impunea acest program nebun tuturor celor cu care lucra.

Este nevoie disperata de schimbare. O putem face. Doar de noi depinde. Nu putem astepta schimbarea din partea guvernelor, trebuie sa devenim noi insine reprezentantii schimbarii. Schimbarea incepe cand o persoana se indreapta catre alte persoane iar impreuna, acest grup autoalcatuit alege sa impuna schimbarea. Singura problema reala este ca dorim sa cream o lume noua cu gandirea noastra veche. O gandire de tip”lateral”, ar descoperi multe alternative. Oportunitatile  sau metodele de a o face exista, doar ca nu le vedem. Asta deoarece desi se afla in aria noastra vizuala nu se afla si in cea intelectuala. Daca am reusi sa ne eliberam mintea de toate tiparele si constrangerile impuse sau auto-impuse, am putea deveni oameni tineri pentru o lume tanara….

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!

11 Comentarii

  1. Ai dreptate, esti foarte subiectiv. 🙂
    Experienta ta personala te face sa generalizezi niste situatii ce reprezinta, de fapt, exceptia.
    Stii cum e, daca stai cu capul in zapada si picioare in semineu pe medie ti-e bine.
    Ca, asa si cu timpul de munca in Romania…

    Si ca sa argumentez am sa-ti prezint experienta mea personala, cu totul diferita de a ta: la ora 8.30 ajungeam la serviciu. Pe la 9 ma apucam de treaba (asta daca aveam ce). In zilele fericite cand aveam ceva de facut in maxim 2 ore imi terminat toate sarcinile. Imi mai ramaneau cel putin 5 ore in care barfeam cu colegele, cascam, beam cafea, ma uitam pe pereti si asteptam sa treaca timpul. Ma simteam furioasa si inutila. Si atunci am decis sa-mi iau lumea in cap…
    Acum muncesc de acasa, in medie 6 ore/zi, si sincer, mi se pare absolut suficient.

    In concluzie, cred ca fiecare om trebuie sa-si gaseasca propriul ritm si propriul echilibru.
    Daca nu esti multumit de o situatie cine te opreste sa o schimbi?

    Cantitatea si calitatea sunt doua lucruri total diferite. Iar daca angajatorul tau crede altfel nu ioti ramane decat sa-l convingi ca poti realiza ceea ce ti se cere in doar 8 ore.

    P.S. Persoanele care muncesc excesiv nu o fac in primul rand pentru bani ci pentru cariera.
    castigul nu este direct proportional cu timpul de munca, in schimb sansele de avansare sunt. 🙂

  2. ICNIC

    Articol super..! Felicitari ! Pune mintea la treaba..Trezeste interesul in a-ti raspunde la intrebari fundamentale. Totusi,nu-mi este destul de clar despre ce schimbare vorbiti in final ? Solutia problemei nu reese clar. Schimbarea modului de gandire si implicit a atitudinii fata de munca ? Schimbare de sistem (politic,socoal..) ?… ” A impune schimbarea”..mai precis… Poate ca sunt greu de cap..sau poate o clarificare pt. cei cu nivelul meu de intelegere ar fi binevenita. Referitor la exemplul Bill Gates,va recomand biografia lui John D.Rockefeller. Va doresc,NUMAI BINE !

  3. @Mirela…..de regula programul pe care spuneai ca il aveai se regaseste in munca pentru stat…..in perioada la care ma refeream eu lucram pentru Coca Cola si lucram efectiv tot timpul, uneori mancam din mers……Insa ai dreptate, sunt servicii si servicii, oameni si oameni, si oricand ai putea alege altceva, desigur asta presupune ca am avea si alte optiuni…..totusi ideea acestui articol era alta…..simt ca la nivel macro se doreste “industrializarea” cetatenilor cat si a institutiei familiei….uita-te si tu la ce legi se emit si in ce directie merge economia in general….simt ca familia si relatiile sunt lasate pe plan secund deoarece prin constrangeri financiare suntem indemnati sa muncim tot mai mult, sa mai luam un al doilea sau char un al treilea job….Inca nu simtim asta, insa americanii o simt, iar ce este acum la ei va fi in cativa ani si la noi….Nu trebuie sa fi profet, este destul sa observi miscarile guvernului, schimbarile legislative pe care le promoveaza….”expertii” straini care vin si ne spun ce ar trebui facut……Asta pentru mine nu prea are sens, deoarece cu cat muncim si producem mai mult cu atat ne distrugem mai mult, atat pe noi oamenii cat si planeta pe care locuim….Ceea ce ma doare este faptul ca suntem atat de dezbinati chiar si in fata iminentei distrugeri si ori de cate ori striga cineva de disperare, imediat se gaseste altcineva care spune ca ar trebui sa taca din gura ca doar i se pare…….

  4. @ICNIC….schimbarea asa cum o vad eu nu poate veni decat de la oamenii simpli dar multi. Este o schimbare a modului in care gandim si reactionam….Sunt convins ca atat Solon cat si Marx au fost bine intentionati, insa conceptele lor despre democratie sau socialism au degenerat atat de mult incat la ora actuala fac mai multe victime decat toate razboaiele la un loc prin stres, boli terminale cauzate tot de stres sau conditii de trai, dejnadejde, disperare….de aceea simt ca este nevoie de o schimbare. …Acea schimbare nu poate veni de la vre-un politician de cariera sau guvern….Noi oamenii de rand trebuie sa o facem….un vechi proverb spune ca atunci cand constati ca te afli calare pe un cal mort cel mai intelept lucru ar fi sa descaleci…aceasta este greu deoarece suntem atat de multe egouri calare pe acel cal…unii strigam ca ar trebui sa descalecam, altii striga nu, deoarece calul nu este chiar mort….EU AM DECIS SA MA SCHIMB…AM DECIS SA FIU UN EXEMPLU PENTRU MINE CAT SI PENTRU CEI CARE MA CUNOSC…AM DECIS SA NU MAI ACCEPT MINCIUNA, PREFACATORIA, IGNORANTA, DOAR PENTRU CA ASA FAC TOTI CEILALTI….MI-AM FACUT O LISTA DE PRINCIPII MORALE PE CARE INCERC SA LE URMEZ, CHIAR DACA UNEORI AM DE PIERDUT…DAR DACA UN SINGUR OM MA VA IMITA, ATUNCI VOI STI CA MI-AM FACUT DATORIA…CU CAT VOM FI MAI MULTI CEI CARE VOM INCEPE SA TRAIM CORECT, CU ATAT ACEST”VIRUS” SE VA EXTINDE MAI REPEDE…iN AFACERILE MELE DACA UNEORI PARE CA SUNT NEVOIT SA”UNG” PE CINEVA PENTRU A OBTINE UN CONTRACT, PREFER SA N-O FAC CHIAR DACA PIERD CONTRACTUL RESPECTIV…DACA AR FI BINEVENIT UN TELEFON PENTRU A MI SE FACE O FAVOARE NELOAIALA FATA DE ALTII, PREFER SA NU-L DAU….DACA AM GASIT PE O BANCA UN PORTOFEL CU BANI SI ACTE AM PREFERAT SA CAUT PROPRIETARUL SI SA-I INMANEZ PORTOFELUL, CHIAR DACA ERAU BANI BUNI INAUNTRU…SI MULTE ALTELE…..Am vazut mai demult un film care mi-a placut enorm si il recomand tuturor….se numeste “Pay It Forward”, este o poveste emotionanta a unui baietel care are o idee geniala….fiecare om sa faca cate o fapta buna, total gratuit, pentru trei persoane….spunandu-le acestora ca singurul lucru pe care il au de facut este ca si ei sa repete procesul…fiecare la cate alte trei persoane….Cred ca ar fi timpul sa incepem si noi o astfel de miscare…..suntem multi suntem puternici impreuna…

  5. x

    Este un articol foarte bun si ma bucur ca ti-ai dat seama. Eu am 22 de ani si te inteleg. Dupa mine ziua medie de munca este de 8 ore, insa ce te faci cand mai pierzi inca 2 ore pe drum, oare alea nu-ti iau din timp? Cei care muncesc 14-16 ore pe zi sunt clar pierduti in ”valorile” sistemului, si se sclavagizeaza singuri si chiar sunt mandri de asta! Nu te lua dupa ei, nu esti lenes. Am fost invatati de mici sa luam 10 pe linie la scoala, sa invatam, sa invatam, ca sa ”ajungem cineva” iar acum persoanele alea nu fac decat sa urmeze un pattern impus in subconstient.
    In Japonia mor anual 30.000 de persoane cu varsta medie de 40 de ani din cauza muncii exagerate. La ei e o mare onoare sa muncesti 16 ore pe zi, sau chiar 24. Inainte munceau si sambetele full-time, acum depinde de la firma la firma. Nu mi se pare normal, nu ne-am nascut sa fim roboti!
    O zi buna!

  6. @X…ai dreptate….muncim si iar muncim, insa pentru ce?….Iata cum vad eu lucrurile acestea: PROFITUL a devenit adevarata religie a vremurilor noastre. Nimic altceva nu mai conteaza. Paradoxul este ca desi exista un excedent de bunuri aflate in circulatie, noi continuam sa producem si sa distrugem intr-un ritm tot mai sustinut, bazandu-ne doar pe resursele naturale care se vor epuiza la un moment dat. Toate acestea in numele noii religii, PROFITUL. In realitate exista o mica parte de oameni care au parte de acest profit, si o majoritate de oameni care au parte doar de activitate. In schimbul acestei activitati li se permite sa traiasca, evident cu iluzia ca sunt liberi. Dar care este scopul acestei activitati? Pentru ce mergem la serviciu de dimineata pana seara? De ce continuam sa producem bunuri pe banda rulanta? Tot PROFITUL este raspunsul. Avand la baza niste calcule bine facute, mergem si producem dimineata niste bunuri care sunt calculate sa se strice pana seara. Asta doar pentru a aduce unora profit, iar majoritatii activitate si in zilele care vor urma….Eu unul refuz sa mai joc acest joc……dupa cum am mai spus-o, problema cu cursele de sobolani este ca chiar daca castigi intr-un fel sau altul, tot sobolan ramai…..

  7. Mirela Gagiu

    imi place foarte mult articolul tau…cred ca lumea a uitat care sunt de fapt lucrurile importante, asta pentru ca majoritatea timpului si-l dedica productivitatii.Din pacate traim intr-o lume intoarsa pe dos si ne complacem asa!
    Te pup,o zi minunata

  8. Imi place foarte mult acest articol, mai ales pentru e exact pe aceeasi lungime de unda ca si mine. Cred ca gandim asemenator Mihai, asa ca acum ma pun sa vad cum e situl tau.

  9. p.s. ..apropo de bani si profit, eu cred ca banii nu sunt decat un mijloc catre altceva dar multa lume uita asta. Treaba e simpla de fapt, oferi valoare si primesti valoare inapoi si aceasta poate fi sub forma de bani DAR aici e important..ceea ce faci cu banii primiti, doar pentru supravietuire sau o viata axata pe consumerism nu se merita. Banii primiti trebuie transformati in valoarea pe care vrei sa o primesti. In general companiile nu prea ofera valoare parerea mea.
    “O intreprindere care face doar bani este o slaba intreprindere” – Henry Ford

  10. goran

    bun articolu.

    Parerea mea este ca trebuie sa gasim un echilibru intre a consuma(a cumpara) cat mai putine lucruri si munca.

    Nu vad o solutie in a munci 9-12 ore pe zi , luna de luna, pentru un apartament si o masina, sa astepti wekendurile, concediile, asta nu e viata, dar nici sa renuntam la toate si sa ne mutam la Himalaya intr-o manastire.

    @Catanic e o ironie sa-l citezi pe Henry Ford la acest articol. Nu avea nici un respect fata de angajiti, foarte prost platiti, conditi mizerabile, munca grea, chiar si copii munceau in fabrica lui.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *