0 comentarii

messenger.yahoo.com

Da, ati citit bine! Si eu… Azi dimineata imi scria un cititor exact asta. Stiam ce vrea sa zica… Doar ca eu nu am instalat messenger-ul. L-am avut candva, dar am renuntat destul de repede.
De ce?
Hmmm… De ce nu?

Imi place grozav sa am prieteni si tovarasi de drum in multe domenii ale vietii mele. Am si timp, de curand, asa ca pot sa comunic mai mult decat o faceam candva.
E intr-adevar o placere sa poti cunoaste oameni pe care altfel nu ai ajunge sa-i vezi niciodata. Iar reteaua de internet ofera extrem de multe facilitati. De la site-uri intregi dedicate prieteniilor bazate  pe diverse tipuri de interese comune (fun-cluburi, site-uri dedicate celebritatilor din sport, arta, moda etc) pana la comunitati si forumuri, organizatii si site-uri de entertainment (divertisment), poti cauta si gasi destul de repede oameni asemeni tie, in ce priveste tot felul de preocupari.

Multi dintre noi, cand facem cunostinta cu cineva, intr-un anume context, si vrem sa comunicam, suntem intrebati de “adresa de mess”. Ca invitatie sa comunicam in scris, pe net.

Toate bune si frumoase… E grozav, asa cum spuneam, sa pot comunica usor cu prietenii mei din Canada, Japonia si Noua Zeelanda. Numai ca imi place sa le aud  vocile, asa ca am folosit skype. Bun, si pe yahoo/gmail putem asculta. Dar…

In ultimul timp mi-am adunat multi prieteni. Petrecem timp impreuna, povestind cate si mai cate. Schimbam pareri si ne sfatuim, ne bucuram la evenimentele frumoase si ne alinam suferintele cand unii trec prin momente sau chiar perioade grele. Ne trimitem o multime de informatii (sunt grozave link-urile, unesc idei, oameni si sentimente). Ne putem urmari pe facebook si pe twitter…

Se intampla insa un fenomen… Nu o sa-i dau vreun nume pompos, o sa-i zic asa cum se cheama el de fapt, dandu-i jos mastile de tot felul pe care si le pune. Se intampla Minciuna.
Da, e minciuna care umple retelele asa de frumos, ca pana o descoperim platim tribut mult timp din viata noastra. Dar noi suntem cei care intram in joc.

Sub fel si fel de avataruri atragatoare, care exprima ceva despre noi, poate despre cum suntem si mai ales despre cum am vrea sa fim, apar tot felul de minciuni.

Cati nu se cunosc pe “mess”, povestesc si isi petrec impreuna, in spatiul virtual, o multime de timp, crezad ca de fapt converseaza cu o persoana, asa cum o percep din scris, si pe urma, dupa un foaaaarte tarziu “pe urma”, constata ca totul a fost o inselatorie? Poate nu rea intentionata, cel ce scrie si se prezinta intr-un anume fel vrea sa se arate in acel fel, sa impresioneze, doar pentru ca isi doreste ceva firesc: apreciere, dragoste, atentie.

De la aceste nevoi firesti pana la a se ascunde mult timp in spatele unui ecran, povestind tot felul de minciunici si minciuni mai mai, distanta e de cateva tastari si click-uri…
Asta, pe de o parte.

Pe de alta parte, noi insine ne mintim. Avem impresia ca stim foarte bine pe cei cu care conversam si ca acest timp petrecut impreuna e totul, e grozav, e minunaaaat!
Da, este, si de multe ori asa se nasc frumoase prietenii si chiar relatii de cuplu reusite. Dar astea toate nu se opresc la spatiul virtual. Timpul acordat cultivarii acestui gen de relatii este din ce in ce mai mare. Copii, adulti si destui varstnici sunt din ce in ce mai mult timp in fata calculatoarelor si petrec ore intregi “pe mess”. Incepe ziua, trece dimineata, vine amiaza, trece seara, noaptea tarziu…

Trec asa anotimpuri. Trec florile pe care cei doi tineri care isi scriu si stau chiar in acelasi oras le-ar putea vedea impreuna. Trece timpul in care copilul ar fi putut sa mai alerge un pic, sa bata o minge reala la panou sau pe gazon, impreuna cu alti copii foarte “reali” si tangibili.
Ne pacalim crezand ca avem muuulti prieteni, cand de dapt, daca “pica netul” ne dam seama ca nu avem nici macar numerele lor de telefon…

Constatam ca nu stim mare lucru despre cei cu care conversam in scris. Daca da, daca am trecut de bariera virtuala si ne-am intalnit cu oamenii cat mai des, in parcuri, in gradini, pe plaje sau la munte, atunci e  minunat. Atunci da, messenger-ul isi atinge scopul, acela de a facilita comunicarea cand distantele nu ne permit sa vorbim fata in fata, ori cand timpul este prea scurt ca sa apucam sa ne si vedem.

Ieri am fost in Cismigiu, sa intalesc niste prietene din mediul virtual.  Una nu sta in Bucuresti, dar a dorit sa faca drumul pana aici, sa ne vedem, sa ne imbratisam, sa ne vedem fata in fata (nu prin vreo camera web –buna si ea, dar e doar o camera). A fost o intalnire de zile mari, am gasit multe povesti de viata asemanatoare si dupa un timp petrecut de minune impreuna ne-am promis ca ne vom revedea cat de curand.

Va invit sa va masurati timpul petrecut pe messenger – in caz ca o faceti, desigur. Poate e atat cat sa completeze frumos o relatie deja existenta in plan real. Daca insa prietenii vostri sunt mai mult ori numai virtuali,  daca timpul petrecut in fata calculatorului nu va permite sa vedeti oameni, locuri, intamplari care sa va bucure “pe viu”, puteti oricand sa schimbati asta. Sa iesiti din autoamagirea care va spune ca sunteti perfect conectati cu lumea.

Nu… lumea e vie, e foarte vie, si toate frumusetile de poze din diverse site-uri au in ele frumosul palpabil… Ori cel visat de oamenii care stiu sa se bucure pe deplin de  “afara”, atat cat le permite timpul. Si unii chair reusesc sa mareasca cercul prietenilor, trecandu-i din spatiul virtual in cel “real”. E muuult mai interesant! Incercati si voi!

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!
In categoria: Motivatie, Viziune

Despre autor

Scris de

A urmat cursuri de dezvoltare personala, cursuri de qigong si taichi cu maestrul Cezar Culda, meditatie dinamica si alte diverse forme de meditatie cu Maneesha, discipola lui Osho, reiki si tehnica radianta.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *