5 comentarii

2010- Un nou inceput

Tu esti arhitectul vietii tale, puterea si succesul sta in mainile tale!!!

Astazi vorbim despre nevoile tale, despre ce simti si traiesti.

Te regasesti?

“Vreau sa fiu altfel decat restul, vreau sa am succes, vreau sa cuceresc lumea!!”

Povestea saptamanii:

Un tanar care esuase de cateva ori in profesie si tocmai suferise un insucces, elabora delirant sentimentul de a esua. El ar fi vrut sa se revolte impotriva societatii, dar nu avea destula incredere in sine si nu avea nici sustinere din partea familiei, care credea ca el vrea neaparat sa fie “mai bun” si tintea “prea sus”; ar fi trebuit sa paseasca pe urmele tatalui si sa ramana la tara! Astfel el facea eforturi deosebit de ambitioase pentru a reusi, pentru a le arata celorlalti ca se poate si asta era cauza durerii insucceselor sale, si parea sa dea dreptate familiei. Mesajele sale sunau cam asa:

Sunt un ratat!

Am esuat!

Sentimentul de inferioritate, de esec il sfasaia.

Bagajul familial nu l-a ajutat, prejudecatile parintilor i-au otravit decolarea si i-au calcat in picioare stima de sine. Daca noi n-am reusit, tu te crezi mai bun? Ce-i rau in munca de la tara? De ce vrei sa fi altfel decat restul? Tintesti prea sus, de asta cazi!

Proiectiile familei asupra tanarului nostru i-ai ingradit libertatea exprimarii de sine si i-au sabotat viata. Urmarit de credintele si vorbele grele ale acestora esua in tot ce intreprindea. Cata amaraciune si frustrare..

Ce sfat i-ai da?

Tu cum ai proceda in situatia de fata?

Te-ai intalnit cu o astfel de experienta?

Si acum, hai sa vedem ce ganduri si sentimente te incearca:

Imaturitate afectiva – dependenta interpersonala, nevoia de ceilalti, suport si ajutor in activitati si decizii cotidiene?

Cauti sa fii confirmat, incurajat, ghidat ca sa-ti pastrezi stima de sine la un nivel de bun simt si sa nu-ti dereglezi sistemul bio-psiho-mental.

Nu te angajezi in nimic grandios, nu parasesti zona de confort si nici casa parinteasca? Ce esti fraier, doar au ceilalti grija de destinul tau, nu-i asa? Ai grija sa nu implinesti 40 de ani in casa parintilor ca te-ai ars… ti-ai ratat cariera de om matur si responsabil.

Stari conflictuale frecvente? Stres? Frustrare? Boli fizice? Lipsa vitalitatii?

Cum te raportezi la ceilalti, la lume?

Cum te evaluezi?

Iti place ce vezi, ce traiesti?

Ce ganduri te incearca?

Obiceiuri sanatoase sau nocive?

Echilibrat sau disociat?

Esti satisfacut de viata ta sexuala, alimentara?

Esti multumit de viata ta sociala, interpersonala?

Esti fericit cu intimitatea corporala? Iti iubesti corpul?

Petreci timp cu tine insuti? Te ocupi in fiecare zi de sufletul tau?

Iesi in lume? Ai parte de o viata sociala activa?

Esti evaluat pozitiv, stimulat, valorizat, ti se intretine stima de sine si increderea in sine de ceea ce faci?

Te simti ascultat, inteles, acceptat, in intimitate?

Te simti iubit?

Iubesti?

Simti nevoia sa-i controlezi si sa-i manipulezi pe ceilalti, sa detii controlul?

Nevoia de ordine e prezenta in viata ta?( fizic, temporal, in relatiile interpersonale)

Actionezi, planifici, traiesti in viata?

Esti consecvent, satisfacut, multumit?

Te respecti, te pretuiesti?

sau

Te supui celorlalti, ritmurilor vietii, ramai pasiv?

Depresiv?

Suspicios?

Critic?

Agresiv?

Te simti inferior altora?

Nedemn de stima?

Incapabil?

Victima, nevinovat, acuzat pe nedrept, neinteles?

Demn de compatimire?

Simti invidie si dispret fata de cei care reusesc?

Intelegi deformat informatia primita?

Nu judeci situatia cu discernamant?

Esti sclavul emotiilor?

Deficiente in autocontrolul emotiilor?

Deficiente in verbalizarea ideilor, a mesajelor de transmis, a trairilor afective?

Nu uita niciodata de tine, fiindca cu tine incepe viata, fara tine lumea nu ar avea acelasi gust,  aceeasi frumusete.

Calatoria incepe cu tine, astept sa-mi spui ce nevoi ai ca sa putem stabili un program de dezvoltare personala pe 2010.

Propune teme!

Despre ce vrei sa vorbim?

Te astept sa ne apucam de treaba.

Pe curand, Andreea.

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!

5 Comentarii

  1. Stefan

    As dori sa vorbim mai mult despre stabilirea obiectivelor, pentru ca fara obiective eca si cum am merge pe pilot automat si ne lasam dusi de viata in loc sa ii spunem noi unde vrem sa ajungem

  2. Andi

    Imaturitate afectiva, inteleg ca un copil prea protejat de mama lui devina un fel dependent de aceasta, fiindu-i greu sa se descurce singur.

    Intrebarea mea este cum ii deschid unui astfel de copil ochii? Un copil care este imatur afectiv, cauta sa fie confirmat, desi se aventureaza in tot felul de chestii grandioase (dar neinvatand nimic din toate experientele traite).

    Inteleg ca baietii dupa o anumita varsta trebuie sa isi dezvolte latura lor masculina si trebuiesc provocati in tot ceea ce fac, petrecandu-si mai mult timp cu tatal lor, luand exemplu de la el, iar fetele trebuiesc sustinute si incurajate, de catre mamele lor.
    Unii parinti exagereaza cu grija pe cara o poarta copilului lor si copilul nu se mai dezvolta afectiv, e dependent de ei si nu stie sa se descurce singur, fiindu-i frica sa fie pe cont propriu, asteptand ca cineva sa-i confirme daca e bine sau nu ce face, considerandu-se tot timpul inferior (asteptand ca cineva sa il protejeze si sa-i ia apararea).

    Astept un raspuns,
    Mersi

  3. @ Andi

    Relatia cu copilul este un lucru foarte complex, pe care il stii foarte bine dupa cum se vede si din mesajul tau.
    “Deschiderea ochilor” depinde mult de parinte, dar si de copil. Maturizarea afectiva difera de la copil la copil, iar parintele trebuie sa gaseasca modalitatea care functioneza cu propriul copil. Din experienta mea de mama iti spun ca discutiile “pana nu mai ai saliva in gura”, acelea interminabile, cu explicatii nesfarsite pot de multe ori sa functioneze.
    Este foarte adevarat ca fiecare copil are propria personalitate si educatia trebuie adaptata. Este la fel de adevarat ca orice baiat are nevoie de tata ca exemplu si orice fata isi ia mama ca model, dar intotdeauna aprecierile venite din cealalta parte duc la o dezvoltare echilibrata.
    Fetele care au fost apreciate de tati in copilarie, care au fost laudate de acestia pentru ce au facut si pentru felul in care aratau, au devenit pe parcursul anilor femei increzatoare in propria putere, femei “pe propriile picioare” si care au reusit in viata.
    Pe de alta parte baietii care au avut mama alaturi, care sa ii laude si sa ii aprecieze au devenit barbati “masculini” asa cum au invatat de la tata, dar si barbati care stiu sa aprecieze o femeie si care stiu exact ce vor de la viata.
    Cat despre “cocoloseala” sau grija exagerata si libertate aici trebuie sa existe echilibru. Noi , ca parinti, trebuie sa gasim solutiile pentru a nu transforma copilul intr-un “dependent de fusta mamei”, ci intr-un adolescent increzator si echilibrat care stie sa se descurce si sa ia decizii.

  4. Hello,

    Trasati-va un plan, timpul e la dispozitia ta, stii ce vrei? Foarte bine, nu stii? Te invit sa te gandesti la ce-ti doresti, planul pe 2010, scrie-ti visurile, obiectivele.

    @ Andi: Acum, ma-ntreb ce varsta are copilul tau “imatur afectiv”? Cat e de mare? Dupa ce-mi spui mai multe despre el imi pot da cu parerea, te astept, Andreea

  5. Andi

    Eu am 22 de ani, este vorba despre sora mea care este mai mica decat mine cu 2 ani. Cand a fost mica (la 2 ani) a avut o problema de sanatate foarte grava ( a fost operata si a pierdut un rinichi datorita unei tumori). Boala putea sa recidiveze, asa ca parintii mei au trait tot timpul cu spaima ca in orice moment ar putea sa o piarda. Asa ca ii s-au facut toate poftele si a fost tratata ca un copil care in orice moment ar putea sa nu mai fie.

    Problema este ca ea nu este constienta e lucrul acesta, de faptul ca ea se asteapta ca tot timpul va fi cineva acolo sa o protejeze, cautand sprijin in afara familii, majoritatea timpului fiind pacalita.
    E o fire independenta, face ce vrea, dar nu stie sa aibe grija de ea, nu e responsabila, foarte puerila la o varsta la care majoritatea fetelor au o gandire foarte matura si se arunca in lucruri grandioase fara sa tina cont de pericol, dar problema este ca nu invata din greseli, repetand acele greseli de nenumarate ori. Dupa analiza mea are un temperament coleric, tipand si exteriorizandus-se foarte repede atunci cand crede ca nu este inteleasa sau auzita.

    S-a creat o lipsa de comunicare intre parintii mei si sora mea.
    Eu le-am sugerat sa incere sa o convinga sa mearga sa vorbeasca cu un psiholog, dar conceptia lumii de azi referitor la psiholog este ceva de genul: “Da de ce sa ma duc la psiholog, doar nu sunt nebun!”

    Poate as putea peste cativa ani sa o ajut eu. Acum as avea nevoie de cateva idei, nu de o rezolvare “mura in gura” a situatiei (desi situatia este mult mai complicata, acum incercad sa fac un rezumat, si sunt ferm convins ca nu se va rezolva de pe o zi pe alta. Putand discutand chiar si zile intregi despre tema asta), ci doar de cateva idei, pentru ca de restul incerc sa ma ocup eu.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *