0 comentarii

Spatiul mnezic

O metoda pe care o aplic, nu foarte des insa cand ma grabesc, este asemanatoare cu cea descrisa de Laura Tripa in articolul ei, “Cum sa avem o memorie fantastica”. Tehnica povestita de Laura este un pic avansata, insa poate fi aplicata cu mult exercitiu si succes in viata de zi cu zi. Este vizualizare aplicata. Vizualizarea iti poate folosi in multe domenii: sport, inginerie, afaceri, nu numai arta. De obicei artistii sunt renumiti pentru asta, reusind sa isi puna pe ecran, hartie sau panza, viziunile.

Desi nu intentionam sa intru asa repede in tehnica asta, Laura mi-a dat un imbold. Voi povesti despre spatiul meu virtual unde imi stochez listele de cuvinte.
Acum voi face o marturisire. Voi povesti putin despre o parte a imaginatiei mele, acolo unde stochez anumite amintiri. Nu ca specialist, Laura e specialista, ci ca practicanta.

Important este ca am mizat pe punctele mele forte. Asta cred ca trebuie sa faci si tu. Vezi ce merge mai usor la tine. Eu, din frageda copilarie, am observat ca cel mai usor dintre toate lucrurile, retin geografia unui loc. Inca din adolescenta plecam in orientare fara harta, fara busola, si ma intorceam la fel. Mi-am educat privirea, timp de ani si ani, sa retina elementele ambientale, astfel incat sa am o intoarcere rapida si lipsita de risc. De aceea profesez acum ecologia, fiindca am ochiul foarte bine format si spiritul de observatie in alerta. Imi exersez continuu privirea, plimbandu-ma, citind in scrieri diferite, rezolvand teste si analizand obiecte din natura si opere de arta. Uneori, desenez.

Asta mi-a ajutat cand am trecut la tehnici de memorare. Am avut probleme in scoala, fiindca uitam foarte repede. Carnetul meu de note din gimnaziu si prima parte a liceului nu arata prea grozav. In scoala primara am capatat primele notiuni de mnemotehnica, insa erau numai pentru a trece clasa. In liceu si facultate am ajuns la performanta, initial cu mnemotehnici, apoi folosind vizualizarea in alte moduri. Mi-am creat cateva spatii virtuale, in care depozitez amintiri sau pur si simplu experimentez idei noi. Iata cum:

Pentru a retine rapid liste de cuvinte, ca pentru teste de memorie rapide, atunci cand mi se da o lista si trebuie sa o memorezi intr-un minut si sa o uiti, am urmatorul spatiu: o straduta cu doua case si lateral un pod peste un paraias, pe malul caruia sunt buruieni cu flori galbene si ciuperci cu palarie iar in buruieni o masinuta rosie. Nu folosesc acest spatiu decat pentru o durata scurta de timp, apoi e programat sa se curete singur. Desi locul este pasnic, este pregatit pentru actiune. De pilda lista: sera, butoaie, pilot, timp, conducere, grijuliu, manastire, branza, ulei, set, chei, tigru. Imediat ce vad cuvintele, ele se localizeaza undeva in scena. Cum?

Acoperind cele doua case apare o sera uriasa, plina cu vrejuri din care cresc butoaie ruginite in loc de pepeni. Vrejurile nu sunt oricum, ci miscatoare si vin dupa tine. Un pilot de F-16 cu casca pe cap si in combinezon verde apare si el calare pe un butoi saltator, sa te alerge. Nu ai prea mult timp la dispozitie. Mai rau, un ceas mare zburator iti zdrancaneste in cap, incat sa iti iasa cucuie. Butoiul te prinde din urma, iar tu ajungi la pod si sari in tufe, unde aveai masinuta. Ti-ai uitat permisul de conducere, iar tu conduci grijuliu printre firele de iarba, sa nu te prinda politia care vegheaza pe marginea drumului. Stiind ca acum ai devenit invizibl pentru butoi, asa ca te gandesti sa aduci ofrande la manastire. Manastirea este bineinteles in varful unei ciuperci rotitoare, pe care trebuie sa te cateri. Acolo vezi un indicator: “Pentru a vizita manastirea aduceti branza si ulei”. Vezi ca ai un triunghi de branza topita in buzunar, si pete de ulei pe tricou si pantaloni. Dar cu ce sa te urci la manastire? Cauti in masina un set de chei pe care le modifici cu mana si le transformi in pioleti. Apoi, te cateri pe ciuperca, incercand sa nu te uiti in lateral, fiindca e o ciuperca ROTITOARE. In manastire, doar stegulete la intrare, un covor rosu, un tigru dormind (Un tigru!) si o farfurie cu apa. Tigrul zice, cu vocea specifica lui Donald Trump: “You’re late!”
Amintirea respectiva e programata sa se stearga dupa cateva minute. Cateva principii:
1.    Mintea mea face exact ce ii comand. E cel mai performant computer pe care il am si probabil il voi avea vreodata la dispozitie.
2.    Alegerea si vizitarea frecventa a locurilor pentru amintiri. Imi aleg locurile de amintiri ca fiind exact locurile pe care le visez cel mai des. Astfel, nu am nevoie de nici un pic de exercitiu de vizualizare in plus si pot sa ii adaug chestii noi si interesante.
3.    In timpul somnului imi pot vizita locurile pentru amintiri daca aplic punctul 2.
4.    Locurile trebuiesc vizitate constant si observate in mare detaliu.
5.    Trebuie sa fie curatenie exemplara si obiectele trebuie sa nu fie deteriorare, vechi, decolorate, acoperite de praf sau mici. Pot fi murdare daca este relevant.
6.    Scena trebuie sa fie in miscare. Nu imi amintesc bine ceva static. Altii da, eu nu.
7.    Intotdeauna trebuie sa fie elemente neplacute, socante, exagerate.
8.    Sa nu exagerez cu exagerarile. Daca totul este exagerat devine comun si deci neinteresant.
9.    Mentinerea contactului cu realitatea, cred ca e evident de ce. Poate ca un efect secundar al stapanirii imaginatiei, ea nu ma mai stapaneste pe mine. Nu cred in efecte invizibile, minuni, superstitii, OZN-uri, monstri, legende, aure, astrologie, ghicit, vindecari miraculoase, reptilieni :), spirite bune sau rele, oricum ar fi ele numite. Poate de aceea, unele religii considera imaginatia un pacat, desi sunt destule cazuri de sfinti care au dus lupte pur imaginare (Sf. Gheorghe).
10.    Antrenament constant pentru imaginatie. Cel mai bun antrenament pentru mine este ancorarea in realitate, cu simturile treze. Apoi, uneori, meditatia. Daca vad ca mi-au ruginit oarecum neuronii, trec la ce scrie in paragraful urmator.

Materiale pe care le-am folosit si le folosesc pentru stimularea fanteziei sunt cartile de aventuri cu foarte multe exagerari (Lewis Caroll: Alice in Tara minunilor; Rudolph Erich Raspe: Aventurile baronului Munchausen; Jonathan Swift: Calatoriile lui Gulliver), cartile fantastice cu un tempo foarte alert si un element de groaza (Michael Crichton: Jurassic Park, Timeline; Stephen King: Orasul bantuit), iar preferatele mele si cele mai solicitante dpdv al imaginatiei sunt pentru mine cele de matematica, fizica si chimie. Richard Feynman este preferatul meu, si ar mai fi Roger Penrose. Lista poate sa ti se para extrem de surprinzatoare, insa este nevoie de mai multa imaginatie sa citesti Richard Feynman decat sa citesti Alice in Tara Minunilor. Nu recomand nici un film, fiindca ai de-a face cu o lista de cuvinte scrise, pe care trebuie sa ti le reprezinti folosindu-ti propria imaginatie.

In episodul viitor voi descrie mai detaliat alte spatii pe care le foloseam sau le folosesc in memorare sau analiza. Ce mai am: am un bloc cu 5 nivele (deocamdata) pazit de o camasa, pe care il folosesc pentru liste de cuvinte memorate pe lunga durata, cel putin un an. Mai am un spatiu mare de ~2400km patrati cuprinzand un oras istoric, sate, padure, terenuri agricole, pasuni, drumuri. La 20 de km de oras am aeroportul si zonele industriale si de cercetare-dezvoltare. Acesta e simulatorul meu de ecologie, detaliat pe masura ce trece timpul. Orice invat din domeniul ecologiei sau din orice domeniu intra automat in simulator si observ ce sa intampla, dar, atentie, aici nu retin decat fenomene, nu si cuvinte. Astfel, am un mediu mental controlat, unde informatiile pe care le primesc sunt integrate armonios, capata forma, culoare, sunet si personalitate proprie.

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *