Ma refer la cea mai recenta lectie de pian la care am participat, cand, ca de fiecare data, am observat si simtit incantarea de a fi parte dintr-un context imbogatit de un pian, o persoana care imputerniceste si ghideaza si una prezenta si deschisa acestei experiente.
Pe langa faptul ca descopar cum functioneaza mintea si ce robotizat sunt programata sa gandesc si sa ma misc, odata cu destelenirea degetelor se produce, posibil mult mai mult decat constientizat, activarea si reimprospatare contactului cu un teritoriu datator de creativitate.
Totul conlucreaza la aceasta armonie.
Fascinatia mea fata de sunetele pianului, chiar si atunci cand sunt generate de mine. Spatiul de incredere si acceptare a fazelor invatarii prin care trec. Deschiderea si maiestria celei care ma insoteste si ma antreneaza. Si satisfactia bogatiei relationarii, a primirii si a recunostintei valorizatoare.
Ma intreb cum ar fi fost daca pe langa gandul ca “da, intr-adevar, am exersat la pian, in copilarie, dar m-am oprit, deci nu mi se potriveste, si mai ales altcineva a decis finalitatea nemultumitoare pentru mine (parinte, educator, profesor)”, nu as fi alocat spatiu si altor intelesuri, chiar neconturate, dar care ingaduie si motiveaza.
Alegera facuta imi e astfel benefica, si atunci cand buchisesc notele si cand nu imprim sens bucatii muzicale, sau cand nu repet indeajuns acasa, dar si atunci cand dau curs firesc miscarii, fara niciun obiectiv inalt de atins sau de demonstrat.
Ci pur si simplu pentru bucuria de a fi prezenta si receptiva, si inca, de a inlesni transformari si reasezari la un nivel profund al fiintei si de a permite ivirea a orice altceva, mai mult decat atat, doreste sa se exprime.
Anca
Anca Rugina
www.activeliving.ro
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!
|
|
|
|
|
|