Dupa cateva convorbiri cu un prieten care avea nevoie de un alt fel de a vedea lucrurile asupra contextului trecut si actual in care se afla si pe care il simte provocator pana la punctul in care ii starneste confuzii si reactii incomode, mi-am dat seama ca mai degraba decat o alta perspectiva, la nivel inconstient menirea era de a o contempla si poate a o justifica si impamanteni pe a sa, cu beneficiul de a aduce nitel confort in valmasagul de stari care ameninta destabilizarea unei “ordini” cunoscute.
Un om in ale carui mesaje congruente cu modul sau de a trai gasesc inspiratie continua, afirma ca suntem exact unde si cum ne dorim sa fim. Si tot ceea ce spunem pe margine “nu pot, nu se poate, nu acum, nu asa, daca ar fi fost, cand va veni timpul, poate” sunt capcane pentru noi insine.
Ma uit la noi cum sustinem ca vrem sa (ne) schimbam. Sau ca nu ne convine modul in care stau lucrurile (sanatatea, relatiile, serviciul) in jurul nostru. Si mai spunem si cum ar trebui sa fie si in ce mod (oricine) altcineva ar trebui sa depuna efort, sa stie, sa spuna, sa faca, sa renunte sa, sa inceapa sa, sa schimbe, pentru ca noua sa ne fie mai lesne, in felul in care vedem si vrem noi.
Cu cea mai buna si onorabila intentie, uneori si cu respect fata de cei carora aparent diatribele le sunt adresate, si indirect, catre noi insine, pentru cand avem “urechi de auzit”.
Tot mai “alarmant”, stiinta vine sa confirme ceea ce ne-a fost transmis de mii de ani prin voci trezite, cum ca suntem noi insine (gandim, exprimam, actionam, traim asa cum ne dorim noi) doar in proportie de maxim 5%, restul de 95% fiind rezultatul conditionarii, al strategiilor si modurilor de a gandi si actiona ale celor din jur, si care incepand de timpuriu si continuand pe parcursul formarii si devenirii noastre, s-au fixat si automatizat.
Contemplu retrospectiv prilejuri nenumarate in care am accesat aceleasi robotizate strategii, pe parcursul timpului, unul din scopurile posibile fiind de a ma adaposti, in orice chip posibil, de o zdruncinare si demascare a cailor mele (de gandire, de intelegere).
Uitandu-ma la ele fara telul de a le scuza si nici de a le ceda, e posibil sa le recunosc folosinta si sa le pun la indoiala actualitatea. Atata timp cat vreau sa si manifest ceea ce e proaspat si neconditionat.
La treaba, atunci! Fara gravitate si totusi cu responsabilitate.
Citand din nou din Paul Lowe, “nici nu ne dam seama cine suntem si de cate suntem capabili”.
Anca
Anca Rugina
www.activeliving.ro
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!
|
|
|
|
|
|
Eu cred ca suntem acolo unde trebuie sa fim.Privind in urma, la lucrurile cu care viata m-a intampinat, de multe ori mi-am zis ca vreau sa simt caldura soarelui, ca vreau sa traiesc cu adevarat.Si sa nu ma mai simt frustrata de cum merg relatiile, sanatatea sau partea financiara.De multe ori mi-am dorit mai multi bani, un job mai bun sau o afacere, prieteni multi, o familie mai buna, o situatie mai buna.M-am motivat, am luptat cu mine si cu gandurile mele si lupt sa gasesc solutii, pentru a ajunge acolo unde imi doresc dar cred ca nu e dupa mine.Cred ca exista cineva mai sus decat noi care ne ofera oportunitati.Ciudat este ca tuturor ne ofera in mod egal, numai ca suntem atat de orbiti de altceva decat avem, incat nu le vedem.Si credem ca nu avem nimic, cand de fapt avem totul.