2 comentarii

Diferenta face diferenta

Un barbat se adreseaza farmacistului

– Am o eczema care ma mananca ingrozitor, ma scarpin ca o maimuta, ce imi recomandati?

– Poftiti aceasta alifie, va va vindeca garantat de eczema, iar mancarimea va ramane o amintire, spuse farmacistul amabil

Dupa ce clientul achita alifia, farmacistul observa ca acesta avea un aer nefericit pe fata….

– De ce sunteti suparat acum?….il intreba pe client

-Pai mi-ati spus ca o data cu eczema imi va trece si mancarimea….insa cum va ramane cu placerea pe care o simt cand ma scarpin???”

 

Cam astfel ne comportam si in viata de zi cu zi. Am vrea sa mancam omleta, insa in acelasi timp ne-ar place sa pastram si ouale. Educatia din noi ar spune acum ca asa este normal, fara munca sau fara sa pierzi ceva nu poti obtine altceva. Am scris chiar si un articol despre faptul cum ca pentru a obtine ceva trebuie sa renunti la altceva. Am facut acest lucru deoarece astfel functioneaza realitatea din care facem parte in prezent.

In continuare va provoc sa gandim diferit, sau lateral cum ar spune Bono. Realitatea prezenta nu poate fi realitate in fapt decat in masura in care noi ii permitem. Toate principiile dupa care ne guvernam existenta, functioneaza doar in anumiti parametri prestabiliti. Daca am modifica acei parametri prin felul in care gandim, cu siguranta si principiile respective ar trebui rescrise.

Acum vreau sa fac o marturisire…nu-mi place munca. Cel putin nu munca sistematizata, cu alte cuvinte omniprezentul serviciu. Im place sa muncesc la ceea ce ma pasioneaza, sa ma implic in diferite actiuni si proiecte care au o finalitatea palpabila si corecta pentru mine. Insa refuz categoric orice alta munca. Din nou ma intorc la radacini. Am crescut in familii in care ambii parinti munceau din greu. Se trezeau dimineata deja obositi, insa nu aveau incotro. Ne pregateau rapid pentru scoala, ne agatau cheia apartamentului in jurul gatului si fugeau la fabrica. Zi dupa zi…luna dupa luna…an dupa an…intreaga viata. De fapt intreaga existenta, deoarece viata este cam pretentios spus.

In acest context nu este de mirare ca si noi ca adulti gandim la fel. Ni se pare normal sa avem un serviciu. Ni se pare normal ca zilnic sa avem o activitate in slujba unui angajator. Mai mult, ii privim cu dispret pe cei(ca mine), care procedeaza altfel. Dar daca viata poate fi traita si altfel? Daca odata cu terminarea scolii am alege un proiect pe termen lung in care sa ne implicam, decat sa ne cautam doar un loc de munca? Daca in loc de stresul, mediocritatea si rutina unei zile de serviciu repetate de zeci de mii de ori pana la pensie, am alege diferite activitati prin care sa ne reconstruim in permanenta realitatea inconjuratoare? Stiu, nu toti pot face acest lucru…unii vor merge la un serviciu o viata intreaga…dar daca tu poti? Daca tu esti diferit?

Acum vreau sa va prezint un proiect despre cum mi-ar place a arate viata mea activa. De fapt am si pus acest proiect in practica de ceva timp, insa doar de curand am constientizat acest lucru si l-am sintetizat si in forma scrisa. Ganditi-va la urmatorul aspect: ce-ar fi daca ati renunta la cinci ani din pensie pe care i-ati intercala inca de acum intre anii de activitate? Cu alte cuvinte va luati din acest moment un an liber. Un an intreg. In acest an va puneti lucrurile in ordine si cautati un proiect al carui realizare va aduce bunastare atat in viata ta, cat si a celor din jurul tau. Apoi va pregatiti si incepeti activitatea respectiva. Atentie insa, acel proiect nu trebuie sa se intinda pe mai mult de 5-6 ani.

In acesti 5 ani va trebui sa te dedici cu totul proiectului repectiv, chiar si din motivul de a nu irosi acei ani. Apoi odata proiectul realizat, contul din banca alimentat corespunzator, urmeaza un nou an de libertate, sau de pensie, cum vrei sa-i spui. In acest an te vei odihni corespunzator, vei vizita locuri frumoase, vei citi, vei dormi…etc. Imagineaza-ti un an intreg de concediu. Vei trece si te vei bucura pe deplin de patru anotimpuri consecutive. Desigur in tot acest an te vei gandi la un nou proiect, sau la o continuare diferita al celui din ultimii cinci ani, tu hotarasti. Ai timp un an de zile sa te gandesti si sa studiezi despre aceasta. Apoi urmeaza alti cinci ani de activitate, alt an de concediu…..Poate vei fi tentat sa crezi ca este mult sa muncesti cinci ani fara acel concediu amarat de trei saptamani pe an. Si poate ca ai dreptate. Depinde ce hotarasti tu sa crezi despre asta. Insa activitatea despre care vorbesc eu este cu mult deasupra unei munci rutinate intr-o institutie oarecare. Iar la un calcul simplu vei constata ca ai de ales intre 15 saptamani de concediu luate in etape de cate trei, pe parcursul a cinci ani….sau un an intreg la finalul celor cinci ani.

Tot ce am scris astazi are legatura cu mine. Asa gandesc eu. Aceasta este realitatea mea. A ta poate fi diferita, este perfect normal. Din nou am vrut sa te provoc sa gandesti diferit. Am vrut doar sa-ti arat ca mai exista si alte variante de luat in calcul. Ce te-a adus pana aici nu este obligatoriu sa te duca si mai departe. Poti schimba oricand vehicolul sau directia. Sunt lucruri pe care nu le putem schimba, nu sunt naiv…insa pe unele le putem face diferit…iar diferenta va face diferenta!

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!

2 Comentarii

  1. Daca o astfel de decizie s-ar rezuma doar la shimbarea directiei sau a vehicolului ar fi ideal! Vezi tu insa sunt o gramada de factori contextuali care limiteaza anumite miscari. Este precum o lesa extensibila de catei: de 3 sau de 5 metri lungime care permite stapanului sa elibereze animalul mai mult sau mai putin. Legat de acel proiect este ideal, dar ma intorc in anumite conditii discutabile. Oricum, tot meritul si toate felicitarile pentru cei ce reusesc! De meritat incercat, merita cu siguranta!

  2. Ai dreptate Adrian…intotdeauna lucrurile sunt mult mai profunde decat par la suprafata….daca as dezbate aici care sunt fundamentele care stau la baza succesului sau a insuccesului personal, dincolo de artificiile de suprafata( sa fim pozitivi…sa ne organizam timpul…etc) as intra in subiecte care nu fac obiectul acestui blog….

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *