4 comentarii

Cand caderea te ridica

“Ma numesc Nick Vujicic, imi place sa calatoresc in jurul lumii, sa pescuiesc, sa joc golf si sa inot. Imi place sa traiesc Viata. Eu sunt fericit.”

Cand l-am auzit pe Nick spunand asta, privind chipul lui surazator, in filmuletul de pe youtube, nu mi s-a parut atat de extraordinar…

Desigur, eu nu calatoresc asa, chiar in jurul lumii, nici nu joc golf, nu pescuiesc. As putea face insa macar ultimele doua, daca mi-ar placea…

Dar cand imaginea s-a schimbat si Nick a aparut asa cum este, fara maini si fara picioare, m-am cutremurat.

IMI PLACE SA TRAIESC VIATA. SUNT FERICIT.

O spune un tanar fara maini si fara picioare…

Nicholas Vujicic, tanarul australian nascut in 1982. Are 27 de ani. Surade si e fericit.

Dupa o copilarie fara copilarie. Singuratate si traire FARA ROST, FARA SENS. Rece. Gol. Amar, cum spune el.

Un om care si-a dezvoltat puterea de a depasi limitele unui handicap urias. Care si-a facut din cadere un atu, invatand sa se ridice.

Tanarul care invata pe altii despre rostul vietii. Despre puterea de a te ridica. Despre forta ce zace in cadere, si pe care o descoperi cand incerci sa te ridici, si incerci iar, pana reusesti.

Va invit sa vedeti filmuletul acesta, in care aflam cum vede un om momentele caderii, momente care apar in viata fiecaruia:

Un film, o lectie cutremuratoare. Despre cum te ridici cand nu pare posibil.

El spune despre puterea vointei, depsre incercare:

” Daca dau gres si ma gandesc ca nu o sa ma ridic, si nu mai incerc deloc, oare o sa ma ridic? NU!

Dar daca dau gres si incerc iar si iar si iar si iar, inseamna ca asta nu e sfarsitul.

Conteaza cum o sa sfarsesti. O sa sfarsesti puternic?

Vei gasi puterea sa inchei puternic, asa!”

Si Nick, cazut cu fata in jos, gaseste cum sa se rasuceasca si se ridica.

Si spune: “Oare mai doresc? Sunt dorit? Sunt multumit?

Sunt atatea lucruri frumoase, si atatia oameni care s-au transformat… Eu cred inca in miracole.”

Si Nick joaca golf. Eu ma gandeam, privindu-l, ca habar n-am cum sa tin o crosa. Ei si? Nici el nu a stiut, dar a-nvatat…

Ma uit la Nick si imi dau seama ce daruri fantastice am: maini si picioare. Si toate conditiile pentru a trai ca un om cu maini si picioare.

Oare mai pot sa spun: “Nu pot? Nu stiu? Eu nu”…?

Incearca. Inca o data, si inca o data, si inca o data…

Daca vei crede ca vei sfarsi incercarea in picioare, puternic, asa va fi.

Cum alegi sa inchei: in renuntare sau in putere?

Priviti-l pe Nick. Asta o sa va ajute sa treceti mult mai usor prin incercari, prin simplul fapt ca inca nu ati renunat. Prin simplul fapt (atat de miraculos pentru un om ca Nick)

ca aveti maini si picioare.

Si avand, ca si Nick, vointa de a reusi, stiind ca e posibil…

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!

4 Comentarii

  1. Da, draga Frantz, asa zic si eu. RESPECT!
    Un exemplu viu, un model ca asta chiar te face sa te ridici, oricat de cazut ai fi!

  2. DA=e un exemplu extraordinar-problema e ca el are ce multi din noi=n-au…PUTEREA INTERIOARA-*dotarea* asta face parte din* programul *cu care ..a venit…,NOI tre sa o ..cultivam..,si nu e deloc simplu.

  3. Asa e, draga Aurelian, nu e simplu. Dar… de fapt, cam asta avem de facut. Si am tot povestit despre cum, in “exercitii de prezenta”, si in seria dezvoltarii personale, in care tot despre puterea interioara. Cam asta imi place si mie, parte asta, in care descoperim aceasta putere. Stii, cred ca stii deja, “dotarea” asta este la noi toti. Nu e doar vorba, ci asa e. Fiecare are insa diverse declansatoare. Merita sa ne petrecem timpul cu asta, cu gasirea si “detonarea” lor.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *