Parca o aud pe Judith DeLozier, admirabila zeita a NLP-ului, asa cum o rasfata titrati colegi si generatii intregi de invatacei, spunand si intruchipand cu expresie corporala desavarsita “knowledge is only a rumor until is in the muscles”. O traducere posibila prin “prisma” mea este “pana cand ceva nu vine din experimentare directa, e doar analiza sau interpretare”.
La ce se refera? Indeosebi la ceea ce gandim si (ne) spunem, preferabil cu corespondent in strategii si actiuni deja in desfasurare, fata de un vesnic “inainte”.
Am observat la mine o ilustrare a acestui indemn la autentificare. In aceasta perioada par sa experimentez si deci sa pot sa urmaresc in “recunoastere de cauza” la cei din jur, evidenta existentei unor posibile etape: rezonanta interioara pe care o starneste o idee (intuita, imaginata, citita, auzita, vazuta), exprimarea primirii in harta mentala si punerea in actiune in exterior, a rezultatului integrarii si adaptarii ei.
Ceea ce se poate observa si mai vadit este cum parcurgem aceste etape in mod mai mult automat si mai putin constientizat.
De asemenea, interesant de clarificat si cum atribuim in cele mai multe dintre circumstante, propriile interpretari si asezari (la locul firesc, fireste) legate de ceea ce se intampla sa gandim si exprimam. La actiune, e neindoielnic diferit, implicand experimentarea propriu-zisa si posibilitatea punerii sub semnul intrebarii a unor teorii deja fixate.
Uneori previzibile si cu atat mai caraghioase, aceste “momente si schite” se innadesc instantaneu pe cate o dorinta adormita (ca frumoasa din padure), pe prea plinul unor revarsari personale trecute si energetic codificate inca, pe parada ostentatiei ego-ului, “bineinteles cu cea mai buna intentie”, sau pur si simplu pe usuratice trecatori mentale intre fapte si faptasi.
Si atunci ce valoare mai are orice spusa pentru orice ascultator?
In primul rand, constientizarea ajuta la departajarea materiei pretioase de balast.
Intrucat nu cred ca putem vorbi de greseala in niciunul dintre cazuri, fie ca discernem si dam glas propriilor variante emergente, fie ca doar cautam nod in papura altora, ori doar insusim si distribuim intelepciune imprumutata si invesmantata (drumul in acest caz, cel putin in realitatea de care dispun eu, este indirect, dar sigur, catre propriile urechi interioare. Deci nici aici nu gasim pe cine “altcineva” sa delegam responsabilitatea).
In al doilea rand, o punere in planul actiunii, al trairii efective poate intemeia analiza si ajustarea ulterioare.
Un as in maneca fiecaruia il poate constitui barometrul posturii de detasare daca nu chiar de relaxare a expunerii sau dimpotriva, de inversunare sau chiar identificare cu volatila intreprindere de orice forma.
Diferenta care face diferenta este starea in care ma “trezesc” care urmare a posibilelor cai pe care mi le oranduiesc sub forma de alegeri sau constrangeri de secunda si cu atat mai ametitoare sau credibile…
Cum se contureaza scopul acestor obisnuinte cu aparenta insemnatate?
De invaluire si distragere de la teritorii interioare temute.
De oferire de ragaz. Sau amanare. De luni voi/am sa…
De eficientizare. Orice automatism e mai bun decat nimic.
Sau de revelare, de intelegere, de impacare cu ceea ce numim “ale noastre” si de evoluare.
Cum asa? Tensiunea persuadarii altora si a schimbarii neschimbabilului, intru armonizare?
Simplu ca “buna ziua”, nu-i asa? Si mai ales direct?
Cat de realizabil este sa privim si ascultam orice si pe oricine ca pentru prima data, sa primim fara judecata si interpretare ceea ce se intampla sa ne fie adresat, sa ne impartasim experientele spontan si sa ne desprindem de potecile batatorite ale mintii?
Anca
Anca Rugina
www.activeliving.ro
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!
|
|
|
|
|
|