Englezii au un cuvant: hectic, care, in interpretarea mea, exprima febrilitatea lucrurilor care se suprapun si aglomereaza si alegerea fiecaruia de a le da curs.
Cu ceva similar am facut cunostinta in weekend-ul care a trecut.
Ceea ce-am observat ca, exact, reactie, la suprapunerea de planuri care imi solicitau atentia, a fost o impotrivire la ceea ce deja se intampla, pe masura ce umbrela controlului meu se dovedea, “intamplator”, tot mai neincapatoare.
Prin toata avalansa de ipostaze “pe dos”, mi-am directionat concentrarea pe un aspect care nu era negociabil, pregatirea unui webinar pe care l-am sustinut luni.
In rest, mi-am tesut cu perseverenta inconstienta si opaca, “rezistenta”. Testata in corp, emotional, in minte, prin indicii ferme.
Dupa demonstratia pusa in scena in beneficiul meu doar, pe masura ce sensul s-a clarificat, iuresul s-a fluidizat.
Punct intentionat, observat, priceput. Si instaurat ?
Ma intreb cum putem da curs unei desfasurari firesti? Intelesul poate fi mai simplu decat punerea in practica, ar suna o justificare bine intentionata.
Poate.
Interesant ar fi, ca atunci cand observ ca „ma implic” mai intens decat imi face bine, sa contemplu daca nu cumva am “asteptari” ca situatia sa evolueze sau ca persoana din fata mea sa raspunda, intr-un fel imprimat de mine. Daca raspunsul este da, si continui sa urmaresc semnificatii inauntrul meu, stransoarea se destinde, haturile slabesc iar mizele se dezumfla, pastorite fara critica si cu ingaduinta.
Totodata, pe masura ce-i recunosc contextului o mai mica atributie si imi constientizez rolul meu in proportie mai mare, devine mai deslusita, directa si imediata contributia acceptarii a tot ceea ce se intampla sa aduca momentul. Nu ca un ocol siret, menit sa pacaleasca “universul”, cum observa un prieten: “da, accept, sperand sa iasa ce vreau si cum vreau eu”.
Ci pur si simplu lasand sa se aseze ceva ce oricum se deruleaza. Dimprejur si dinauntru apar, rasar, tasnesc – la alegere, tot ce avem nevoie sa intalnim, pentru ca printr-un modelaj asupra caruia nu avem control dar pe care il putem influenta, in functie de directia in care ne alocam energia, sa crestem, sa intelegem, sa devenim. Oricat de absurd ni s-ar putea parea, uneori, ocolul si aberanta “lectia”.
Un beneficiu posibil al renuntarii la controlul iluzoriu, in fond, este ca fierberea de sub baraj, altfel tinuta activa, acum are loc sa curga si sa contribuie constructiv la perpetua “facere a lumii” mele.
Un alt plus este permisiunea pe care mi-o acord de a ma si bucura si relaxa in timp ce particip, in minte si in fapt, la orice se desfasoara.
O alta piesa de “rezistenta”, ingaduind jocul de cuvinte, ar fi ca incetand sa ma tot opun, observand, constientizand si acceptand, imi creez pas cu pas antecedente, ancore atractive, de a vedea viata si in culori si mai mult decat atat, ca pe dar pretios care merita manifestat si pe care-l merit pe deplin.
Cum spune bunica mea extraordinara: “…parca ne sunt asezate cu mana. Noi doar sa primim ce ni se da.”
Anca
Anca Rugina
www.activeliving.ro
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!
|
|
|
|
|
|