„An investment operation is one which, upon thorough analysis, promises safety of principal and an adequate return. Operations not meeting these requirements are speculative.”

Graham and Dodd’s Security Analysis (original 1934 edition)

1) Definitia clasica a investitiei, data de Benjamin Graham, precizeaza cele doua caracteristici  obligatorii ale unei astfel de operatiuni:

• Siguranta principalului (certitudinea recuperarii sumei investite)

• Speranta unui castig adecvat (ca rasplata a amanarii consumului si nu ca recompensa a asumarii unui risc).

Orice alta operatiune se incadreaza in categoria speculatie.

Cu alte cuvinte, in acceptiunea initiala, notiunea de investitie cu risc (chiar si scazut) era in sine insasi un non-sens.

Investitia este considerata o redirectionare activa a resurselor banesti (spre deosebire de redirectionarea pasiva reprezentata de economii) dinspre consumul prezent catre un incert consum viitor in scopul obtinerii de resurse banesti suplimentare.

In opozitie, plasarea de bani (proprii sau imprumutati) in vehicule ce prezinta riscul pierderii partiale sau totale a principalului (suma investita initial) constituie o operatiune speculativa.

Asadar, intr-o prima instanta, putem diferentia speculatiile de investitii prin existenta respectiv inexistenta riscului pierderii capitalului investit sau a unei parti din acesta.

Etimologia cuvantului “investitie”: vine din latinescul vestire – a imbraca, relationat cu vestis- imbracaminte, invelitoare, patura, protectie.

2) J.M.Keynes, in ‘The General Theory of Employment, Interest, and Money” ofera speculatiei urmatoarele definitii:

• Speculatia: activitatea de a prevedea psihologia pietei.

• Motivatia speculatiei: obtinerea unui profit suficient din cunoasterea evolutiei viitoare mai bine decat restul pietei.

Etimologia cuvantului “speculatie”: vine din latinescul speculatio – a observa.

II. Pornind de la aceste definitii primare si de la etimologia celor doi termeni ajungem imediat la instrumentele utilizate in cele doua tipuri de plasamente.

Investitia, avand drept  motivatie conservarea principalului si obtinerea intr-un viitor nedefinit a unui castig multumitor, va utiliza cu siguranta analiza fundamentala economica a activelor ce se doreste a fi achizitionate. Analiza fundamentala se bazeaza pe informatiile macro si micro- economiceaccesibile publicului larg sau specialistilor: raportari financiare, evolutia sectorului, evolutia economiei globale, competenta managementului s.a. Cu alte cuvinte, asa cum zicea W. Buffet: “Daca o afacere merge bine, cel mai probabil actiunile o vor urma.”

Investitia se bazeaza exclusiv pe prezumtia cresterii pretului activelor achizitionate.

Speculatia, avand drept motivatie fructificarea avantajului informational pe care speculatorul considera ca il detine asupra celorlalti participanti la piata, va utiliza in scopul anticiparii evolutiei activului analiza tehnica a acestuia. Analiza tehnica ignora complet evolutia economica a activului suport, studiind numai evolutia trecuta a pretului din piata (denumit curs) si incercand sa anticipeze evolutia viitoare a acestuia doar pe baza unor reprezentari grafice si a unor indicatori matematici.

Pentru mai multe informatii despre analiza tehnica si principalii indicatori gasesti suficiente resurse pe net, de exemplu si aici: http://www.infobursier.ro/tutoriale/tutoriale.php

In practica exista doua mari tipuri de speculatii in functie de sensul evolutiei cursului titlurilor:

a) speculatii pe crestere (fr. a la hausse, engl. bull) – cand speculatorul mizeaza pe cresterea cursului, profitul sau fiind reprezentat de diferenta data de faptul ca a cumparat ieftin si a vandut mai scump;

b) speculatia pe scadere (fr. a la baisse, engl. bear) – cand speculatorul mizeaza pe scaderea cursului, profitul sau fiind reprezentat de diferenta pozitiva data de faptul ca a vandut mai scump si a rascumparat titlurile respective mai ieftin).

In principiu, dintr-o investitie nimeni nu pierde, cresterea valorii acesteia bazandu-se pe cresterea afacerii in particular si a a economiei in general. In perioadele de recesiune, cand economia si afacerea scade, investitorul isi va conserva investitia pastrand-o in portofoliu pana la momentul revenirii acesteia si nu o va vinde decat la un pret superior celui de achizitie.

Speculatorul, in schimb, va incerca sa profite la maximum de fluctuatiile pietei, nu-si va pune probleme de ordin etic, va scapa de titlurile despre care crede ca vor scadea incercand sa le plaseze unor investitori mai putin avizati. Deasemenea, in cazul in care titlurile achizitionate nu evolueaza in directia anticipata, nu va avea nici o ezitare in a-si marca pierderea prin vanzarea acestora.

In ciuda aparentelor, speculatorii nu sunt un factor de dezechilibru in piata ci dimpotriva: preiau o mare parte din riscuri, ofera pietei lichiditatea necesara functionarii iar investitorii interesati in vanzare sau cumparare gasesc mai usor contraparte.  Astfel, prin intermediul acestora, are loc redistribuirea stimulentelor legate de risc dar si atenuarea volatilitatii pietei.

Ca o prima concluzie, atat prezenta investitorilor cat si a speculatorilor este necesara si benefica pietelor, fiind de dorit ca atat unii cat si ceilalti sa fie foarte bine informati si sa-si cunosca foarte bine obiectivele.

-va urma-

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Adresa de email Adresa este obligatorie.

Trimite cartile gratuite!

Email

---

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!