0 comentarii

Mitul cotei „unice”

Mitul  cotei „unice”

In aceasta vara au reinceput dezbaterile, declaratiile si comentariile pe marginea cotei unice. Asa ca, pentru a fi in randul lumii, simt nevoia sa-mi spun si eu parerea despre acest subiect.

In acest moment cota unica de impozitare pare a fi devenit un slogan, o paradigma care ar trebui, prin ea insasi, sa confere un avantaj oricarui sustinator neconditionat al sau. „Cota unica” a devenit cuvantul magic ce pare a deschide poarta sufletului oricarui contribuabil. Normal, toti dorim sa platim impozite cat mai mici, iar cota unica ne induce sentimentul (fals, daca ma intrebati pe mine) ca suntem oarecum la adapost de mana lunga si hamesita a fiscului.

Economistii si consultantii fiscali atrag de mai multa vreme atentia ca denumirea de cota unica este improprie si nu exprima realitatea.

In realitate, in Romania exista mai multe cote de impozitare, incepand de la zero si pana mai ieri crescand la +infinit daca e sa luam in considerare de curand decedatul impozit minim, care se aplica inclusiv unui profit zero sau chiar unei pierderi fiscale.

Cota zero de impunere se aplica veniturilor nefiscalizate. Nu ma refer aici la evaziunea fiscala, ci pur si simplu la activitati si venituri care nu sunt supuse impozitarii.

–          Cel mai cunoscut caz este agricultura si comercializarea in piete a produselor agricole. Stim ca agricultura este ocupatia unei mari parti din categoria persoanelor apte de munca. Aceasta activitate este, in mare parte, nefiscalizata, pe motiv ca ar fi „de subzistenta” Imi permit sa spun ca si activitatea unui muncitor platit cu salariul minim de 600 lei tot de subzistenta este dar, cu toate acestea, este supusa impozitarii.

–          Produsele agricole vandute in piete au scapat si ele, din nou, fiscalizarii. Desi acolo nu mai poate fi vorba despre subzistenta ci, in mod cert, este vorba de o activitate comerciala. De ce e normal sa primim bon fiscal atunci cand cumparam un creion dar este „imoral” sa-l cerem atunci cand cumparam un patrunjel?  Eu nu pot sa inteleg acest tip de logica economica.

–          Cota zero este si cea care se aplica in cazul diverselor activitati exercitate de persoane fizice care, desi au caracter de continuitate, se strecoara permanent printre randurile codului fiscal.  Un exemplu potrivit este comercializarea autovehiculelor second hand. Nu am auzit vreo persoana fizica sa plateasca impozit pentru aceasta activitate, desi ea este exercitata la vedere.

–          In afara faptului ca activitatile impozitate cu cota zero nu aduc nici un venit bugetului statului ele sunt, in plus, provocatoare de pierderi, intrucat se substituie consumului din retelele comerciale fiscalizate.

–          Tot cu cota zero sunt impozitate si veniturile specialistilor din industria IT. De ce au ei regim special? Egalitatea de tratament in fata legii este, dupa stiinta mea, primul principiu democratic.

Cota de 16% este cea pe care o suportam cei mai multi dintre noi. As zice ca e rezonabila ca marime si corecta fata de toti cei afectati. Daca ar fi aplicata uniform. In fapt nu se intampla asa. Cota de impunere este aceeasi in schimb baza de impozitare (adica suma care se impoziteaza) difera in functie de mai multe criterii: modul de obtinere al venitului, marimea acestora, numarul copiilor aflati in intretinere.

Nu inteleg de ce este corect sa se deduca de la impozitare o anumita suma (diferita in functie de numarul persoanelor aflate in intretinere) doar in cazul veniturilor din salarii. Oare un parinte care obtine venituri din activitati independente nu are aceleasi cheltuieli cu copiii sai?

In plus, deducerea  respectiva se aplica doar in cazul salariilor brute mai mici de 3000 de lei, ceea ce este explicabil din perspectiva sociala dar este , in fapt, o impozitare in trepte (deci nu mai e unica).

„Confuzia” intre impozitul pe venit si impozitul pe profit

Faptul ca atat impozitul pe profitul persoanelor juridice cat si cel pe venitul persoanelor fizice au aceeasi cota (de 16%) duce la confuzii intre aceste doua categorii de contribuabili.

Din punct de vedere economic cele doua tipuri de activitati sunt distincte si nicaieri in lume nu sunt tratate unitar. Cota de impunere a veniturilor persoanelor fizice, unica sau nu, trebuie tratata separat si fara nici o legatura cu impunerea profiturilor societatilor comerciale.

– In general impozitul pe profit este intr-o cota unica, indiferent de modul in care sunt tratate fiscal veniturile persoanelor fizice.

– Pentru a fi corecta fata de toti contribuabilii compunerea cotei de impozit pe profit cu cea a impozitului pe dividende trebuie sa fie comparabila cu cota de impunere a veniturilor din salarii. Cel putin asa se intampla prin alte parti. La noi se aplica de doua ori cota de 16%, pe acelasi profit, penalizandu-se astfel initiativa si antreprenoriatul.

Avantaje:

1.      Usor de administrat si de colectat

2.           Echitabila pentru contribuabili (cel putin pentru persoane fizice)

Dezavantaje:

1.     Absenta posibilitatii de acordare de stimulente fiscale (catre domenii sau activitati necesare economiei)

2.            Absenta deducerilor pentru anumite cheltuieli sau investitii personale: asigurari, pensie privata, fondul pentru studiile copiilor, ratele la creditele imobiliare etc.

Concluzie:  Nu conteaza cum se numeste impozitul pe care-l platesti si nici marimea cotei de impunere, conteaza doar cati bani trebuie sa dai si cu cat mai ramai in buzunar.

Si, evident, conteaza serviciile pe care le primesti in schimbul impozitelor platite. 🙂

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!
In categoria: Bani

Despre autor

Scris de

Mirela a absolvit facultatea de Electrotehnica si pe cea de Finante Contabilitate. Este interesata de dezvoltarea personala si finantele personale.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *