3 comentarii

Al treilea val – povestea crizei asa cum am vazut-o eu…

Sunt sigura ca fiecare dintre noi are propria viziune si propria opinie despre criza profunda si prelungita care ne-a lovit drept in moalele capului. Se pare ca ne-a lovit atat de rau incat nu dam semne ca ne-am trezi din ameteala provocata. Eu, incercand sa ma ridic pe cele doua picioare din dotare, inca buimaca datorita loviturilor, o vad cam asa:

Primul val care a lovit sistemul economico-financiar romanesc a facut-o in urma cu aproape 3 ani. Da, ati vazut bine cifra. In ultimul trimestru din 2007, cand economia romaneasca duduia si cresterea economica era ametitoare (nu degeaba tot mai multi vorbeau de supraincalzire), strainii au inceput sa iasa de pe bursa romaneasca. Semnele erau inca timide si multi dintre noi nu am stiut sa le interpretam corect. Dar inceputul anuluii 2008 avea sa aduca confirmarea: bursa de la Bucuresti se prabusea de la o luna la alta si a continuat sa o faca pe tot parcursul anului.

Faptul ca numarul investitorilor romani de pe bursa locala este infim a facut ca acest dezastru sa nu afecteze societatea. Dar a fost un semnal foarte puternic pentru mediul de afaceri, stiut fiind ca evolutia burselor anticipeaza evolutia economiei. Unii au stiut sa-l citeasca, cei mai multi nu. In buna traditie romaneasca a vedea mai mult decat lungimea propriului tau nas este un semn de aroganta si, de altfel, a fost mult mai comod sa ignori ceea ce nu cunosti decat sa-ti pui intrebari asupra evolutiilor economice viitoare. S-a luat prima masura (incredibil, a fost una buna): eliminarea impozitelor pe castigul din tranzactiile la bursa pentru anul 2009. Evident, la vremea respectiva nu se putea sti ca nimeni nu va avea castig din tranzactii in 2009. 🙂

Cum au trecut investitorii peste asta? Unii si-au vandut tot, la o zecime din pretul initial, si au fugit de bursa ca de necuratu’. Altii au avut rabdare si au asteptat revenirea. Si inca o mai asteapta…

Al doilea val a lovit in 2009. Dupa primul trimestru, cand bursele atinsesera minime incredibile (ca sa va faceti o imagine eu pierdusem 85% din investitie, deci ceea ce urma sa fie fondul meu de pensie devenise 15% din suma pe care ma straduisem sa o strang in anii precedenti), a fost lovit puternic sectorul privat.

Pentru prima data dupa aproape un deceniu de crestere au aparut primele semne de recesiune: prabusirea pietelor de export a dus la concedieri masive in companiile private. Primii oameni disperati au inceput sa apara. Erau inca putini, prea putini pentru ca disperarea lor sa fie observata de cei care vedeau doar lungimea propriului nas, precum am spus.

Oameni care castigasera bine, dar avusesera proasta inspiratie sa se indatoreze pentru o viata intreaga in schimbul unui amarat de apartament la bloc, ramaneau fara venituri si fara sanse de a-si gasi alt job. Somajul intrase, incet dar sigur, pe panta ascendenta.

Au inceput sa se ia primele masuri: impozitul minim, limitarea deductibilitatilor legate de autoturisme si combustibil. Grozave masuri. Firmele mici au inceput sa se inchida. Piata auto s-a prabusit, iar consumul de combustivil (consum purtator de TVA si accize) s-a diminuat drastic.

Scaderea economica, lenta si tacuta, se cuibarea adanc in sistem. Nici un motor nu mai functiona. Consumul (culmea, inca in crestere) era mai ales din importuri. Doar Dacia, miracolul economic romanesc, a salvat onoarea industriei autohtone. Dar nu, Doamne fereste, datorita vreunui program guvernamental de-al nostru, ci datorita unuia german… d-na Merkel a salvat in 2009 uzinele Dacia (ma rog, de fapt Renault, dar ce mai conteaza acest detaliu).

Primele doua valuri au lovit si au trecut: bursele au inceput sa-si revina si din primavara anului trecut au inceput un trend de crestere ce a reusit sa se mentina pana acum. Pietele occidentale au recuperat aproape in intregime pierderea suferita. Piata romaneasca a recuperat abia jumatate, dar fiind considerata o piata riscanta datorita instabilitatii macroeconomice zicem merci si cu atat.

Industria exportatoare incepe, pas cu pas, sa-si revina. Dar asta doar datorita revenirii pietelor occidentale, unde recesiunea se regaseste deja la timpul trecut.

Al treilea val a inceput sa se formeze, lent, la sfarsitul anului trecut. Si abia acum, dupa un an de acumulare de energie, loveste cu toate forta inmagazinata:  prabusirea sistemelor statului.

Recentele evenimente arata cam pe unde poti sa ajungi daca refuzi sa vezi realitatea si ascunzi gunoiul sub pres. Abia acum, dupa 3 ani de la debutul crizei, dupa ce restul lumii isi revine din agonie si priveste viitorul cu speranta, a ajuns si functionarul roman sa afle ca e criza…

Sa nu credeti ca sunt vreo simpatizanta a bugetarilor: cu doar un an in urma un functionar banal (fara studii)  castiga cel putin dublu fata de mine (un biet intreprinzator individual). Sunt sigura ca au suficienti bani pusi deoparte (sau cel putin asa ar fi trebuit sa fie, orice om cu scaun la cap trebuie sa-si stranga bani albi pentru zile negre).  Sau poate nu?

Ceea ce ma ingrijoreaza este faptul ca acum, la final de 2010, criza nu si-a aratat toata hidosenia. De la o luna la alta, de la o zi la alta, bulgarele ce a inceput sa se rostogolesca cu trei ani in urma s-a transformat in avalansa.

Criza sociala, cea mai dureroasa dintre toate, abia acum incepe. Lipsa educatiei financiare, de la nivel de individ pana la nivel de societate, isi arata acum consecintele. In toti acesti ani oamenii de rand, oamenii obisnuiti, in loc sa-si puna bani deoparte pentru zile negre s-au indatorat peste putinta pentru a-si cumpara bunuri ce si-au pierdut demult valoarea. Si nu au avut intelepciunea de a invata din pataniile celor din sectorul privat, care trecusera prin acest cosmar cu doar un an inainte.

Nu. Mie nu mi se poate intampla asta. Lucrurile rele se intampla intotdeauna altora.

Aceasta este mentalitatea care ne-a adus aici: faptul ca nu am fost capabili sa invatam din greselile altora si ne-am incapatanat sa le repetam si noi crezand ca rezultatul va fi diferit.

Poate ca alte valuri vor urma in 2011. Scaderea economica va continua si anul viitor. Cresterea TVA a saltat inflatia la un nivel de neimaginat cu cateva luni in urma. Somajul este ridicat si va creste daca se vor face disponibilizari din sectorul bugetar. Stagflatia (cel mai mare cosmar al guvernelor) este deja prezenta. Metode macroeconomice de depasire nu exista, doar cateva teorii prea putin testate (intrucat stagflatia este un fenomen extrem de rar).

Ne asteapta un an 2011 extrem de greu si un 2012 cu varf de plata a datoriei externe. Mi-e greu sa fiu optimista.

Vom invata ceva din aceasta criza al carei final inca nu se vede la orizont?

Mi-e teama ca nu prea multe.

Vom continua sa ne uitam doar in gradina proprie, refuzand sa intelegem ca sistemele se intrepatrund si ca, datorita evolutiei sociale, depindem toti unii de altii?

Vom continua sa ne comportam asemeni unor copii rasfatati ce nu au nici o preocupare si nu simt nici o responsabilitate fata de viitor ?

Vom continua sa ignoram relatia cauza – efect, vom crede pe mai departe ca ca ceea ce nu ne afecteaza in mod direct nici macar nu exista?

Daca DA, atunci sa nu ne asteptam, in viitor,  la rezultate diferite.

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!
In categoria: Bani

Despre autor

Scris de

Mirela a absolvit facultatea de Electrotehnica si pe cea de Finante Contabilitate. Este interesata de dezvoltarea personala si finantele personale.

3 Comentarii

  1. adi

    “In toti acesti ani oamenii de rand, oamenii obisnuiti, in loc sa-si puna bani deoparte pentru zile negre s-au indatorat peste putinta pentru a-si cumpara bunuri ce si-au pierdut demult valoarea.”
    Mirela, ceea ce spui tu este foarte adevarat, numai ca la bugetul actual al omului de rand zicala “bani albi pentru zile negre” este doar teorie si-atat!
    Daca intelegi prin “omul de rand” pe acel individ care nu realizeaza venituri suplimentare peste acel salariu minim sau mediu pe economie, inseamna ca intelegi si motivul pentru care el se comporta diferit vis a vis de aceasta zicala.
    Nu am spus invers, ci doar diferit.
    Ca roman de rand, castig lunar 500 lei. Mai mult de jumatate din acesti bani pentru care trudesc, ii folosesc pentru plata facturilor lunare. Ce-mi ramane, sunt banii pentru hrana zilnica !!! Ce pot pune deoparte?

  2. Mirela Bojin

    @Luca, multumesc.

    @Adi
    Despre anii trecuti, aceia cu crestere economica, era vorba. In aceai ani oamenii obisnuiti ar fi trebuit sa economiseasca, astfel incat acum sa nu ajunga insolvabili. La asta se refera educatia financiara despre care zic eu ca lipseste.
    Stiu oameni care si-au cuparat, pe credit, tot felul de prostii. Am pe cineva in familie care s-a imprumutat la banca pentru ca sa dea bani multi… la o nunta. Acum, dupa 3 ani, a achitat la banca mai mult decat a luat si mai are inca doi ani de platit. Sa-ti mai spun ca am ajuns eu sa-i platesc datoria? Tocmai ca sa nu moara de foame.
    Sa-ti insir numarul nesfarsit de cetateni onorabili care si-au luat credit cu buletinul pentru televizor? Si s-au trezit dupa aia si someri si datori?
    Pai functionarul ala de la finante, daca a vazut ce patesc cei din sectorul privat, nu s-a gandit ca poate sa pateasca si el la fel? Putea sa-si puna bani deoparte, fiindca 2000 lei/luna era salariu mic la ei anul trecut. Chiar nu-si imaginau ca nu o sa mai poata dura asa la nesfarsit?
    Din pacate nu suntem educati sa privim in viitor, sa ne planificam finantele pe termen lung si sa luam masuri pentru a ne acoperi eventualele riscuri.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *