0 comentarii

Despre maturitate, maturizare si iluzii…

Interactionand zilnic cu oameni de toate varstele si cu diverse niveluri de educatie nu incetez sa fiu uimita de incapacitatea celor mai multi dintre ei de a  avea o atitudine matura fata de propria lor viata. Este pentru mine greu de inteles acest lucru, pentru ca odata cu varsta ar trebui, in mod firesc, sa dobandim si un grad tot mai mare de intelepciune, decurgand cel putin din propria experienta de viata.

In opinia mea maturitatea inseamna in primul rand acceptarea responsabilitatii. Si observ cu tristete ca acest lucru lipseste celor mai multi dintre noi. Este oare tendinta de a-i invinovati mereu pe altii pentru problemele noastre o caracteristica sociala comuna?

Daca ne deresponsabilizam in privinta propriei vieti si a viitorului personal cum putem atunci sa evitam deznadejdea si depresia ce ne paralizeaza si mai mult firavele actiuni si initiative?

Cum putem iesi din acest cerc vicios? Cum putem transmite copiilor nostri credinta ca vor reusi tot ceea ce isi propun?

Cu siguranta optimismul exagerat este la fel de nepotrivit si periculos ca si pesimismul cronic. Dar realismul rational este cel care trebuie sa ne conduca atunci cand e vorba de viata noastra si de viitorul copiilor nostri.

Asumarea responsabilitatii pentru propria viata si pentru propriile decizii este primul pas spre maturizare.

Al doilea pas ar fi acceptarea pretului.

Orice lucru pe lumea asta, mai ales daca este unul extrem de dezirabil, are un pret. A accepta aceasta paradigma este probabil semnul maturitatii depline.

A astepta sa ti se intample lucruri bune fara sa platesti intr-un fel sau altul pentru ele este o iluzie. Una foarte periculoasa. Obisnuita de a capata gratis diverse beneficii (pentru care platesc altii) duce inevitabil la iluzia ca acestea ti se cuvin pur si simplu. Chiar daca in plan personal ele vor functiona macar pentru o vreme, amplificate la scara sociala ele devin (de fapt au devenit deja) extrem de periculoase.

Copii primesc de la parintii lor tot ceea ce le este necesar pentru traiul zilnic. A astepta sa ti se intample acest lucru intreaga viata este semnul imaturitatii perpetue.

Iluzia ca altii vor plati mereu pentru tine nu poate fi, din punctul meu de vedere, acceptabila in cazul adultilor. In absolut nici o situatie!

Orcui i se poate intampla  sa treaca, la un moment dat, printr-un moment greu in viata. A apela sau a accepta ajutorul rudelor, prietenilor sau comunitatii  este o atitudine fireasca. A oferi acest ajutor este, intr-o societate civilizata, absolut normal. Dar a perpetua la nesfarsit o astfel de stare, combinata cu lipsa de recunostinta a celui ajutat, ba mai mult, cu reprosurile acestuia ca ajutorul este insuficient mi se pare absolut revoltator.

Si totusi vad mereu in jurul meu acesta atitudine imatura.

Si cred, in continuare, ca singura cale catre prosperitate este maturizarea. A noastra, a tuturor. Atat ca indivizi cat si ca membri ai comunitatii.

Interesul si implicarea fiecaruia dintre noi in legatura cu  redistribuirea resurselor la care toti contribuim este un prim pas catre maturizarea sociala.

A inceta sa ne facem iluzii de imbogatire rapida si de prosperitate fara efort  este un alt pas important.

A ne asuma responsabilitatea pentru viata noastra si a familiei noastre, a transmite copiilor nostri aceste valori, a accepta sa platim pretul corect pentru ceea ce ne ofera viata este singura cale prin care putem provoca, pas cu pas, schimbarea in jurul nostru.

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!
In categoria: Avantaj la start, Motivatie

Despre autor

Scris de

Mirela a absolvit facultatea de Electrotehnica si pe cea de Finante Contabilitate. Este interesata de dezvoltarea personala si finantele personale.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *