20 comentarii

Manifest pentru Generatia sacrificata

Astazi nu voi scrie despre tineri.

Astazi vreau sa scriu despre si pentru generatia mea, generatia varstei mijlocii.

Pentru ca noua si mult controversata Lege a pensiilor imi ofera prilejul sa atac acest subiect.

Cei care ma cunosc stiu deja ca sunt o adversara a sistemului public de pensii. Cu toate aceste voi spune: pentru generatia mea aceasta noua lege este cel mai bun lucru posibil.

Daca afirmatia mea va socheaza am sa spun mai departe ca: aceasta este palma pe care trebuia s-o primim pentru a ne trezi, acesta este sutul in fund pe care trebuia sa-l incasam pentru a face un pas inainte.

Noua lege a pensiilor dezavantajeaza major in primul rand generatia mea, generatia de sacrificiu.

Suntem primul val de decretei, suntem cei a caror venire pe lume a produs dezechilibre majore la nivelul sistemelor publice inca de la inceput.

–                     Cand a venit vremea sa mergem la scoala a aparut pentru prima data si moda cursurilor de dupa-amiaza, pentru ca scolile nu aveau destule sali pentru a ne primi.

–                     Cand a venit vremea sa mergem la facultate concurenta a crescut brusc de la 3 la 10 pe un loc.

–                     Cand a venit vremea sa intram pe piata muncii ne-am gasit in fata  dezastrului economic de la inceputul anilor 90 si primul pas in cariera a fost somajul.

Acum, la jumatatea vietii, e vremea unui prim bilant: am platit 20 de ani, din munca noastra, pentru sustinerea unui sistem falimentar. Ni se cere sa mai platim cel putin inca pe atat. Iar la final, cu zambetul pe buze, ni se va spune ca sistemul nu ne poate sustine la batranete, ca suntem prea multi pentru a putea avea o pensie decenta. Pentru ca matematica e neiertatoare si nu poate fi invinsa de iluzii sau sperante desarte.

Deja ceea ce am platit pana acum este mai mult decat vom lua vreodata inapoi. Deja ceea ce am platit pana acum ar trebui sa fie suficient. Ar trebui sa avem curajul sa spunem, in sfarsit: DESTUL!

Este vremea sa intelegem ca noi reprezentam suportul acestei economii: generatia noastra are cea mai mare forta financiara, generatia noastra este cel mai mare consumator, generatia noastra are cea mai mare pondere in cadrul fortei de munca.

Este vremea sa acceptam ca suntem o forta si sa ne asumam acest fapt. Este vremea sa ne facem vocea auzita, sa avem curajul sa ne afirmam clar, deschis si fara ipocrizie interesele economice. Este vremea ca noi sa facem regulile.

Suntem generatia care a tot platit pentru altii si nu a beneficiat niciodata de favoruri.

De acum, de la jumatatea vietii, timpul incepe sa curga in defavoarea noastra.

Inca nu e prea tarziu sa actionam. Dar asteptarea nu ne-o mai permitem.

Noi suntem cei care trebuie sa dictam cursul lucrurilor. Pentru noi si pentru copiii nostri. Nu trebuie sa punem pe umerii lor povara batranetilor noastre. Chiar daca cei dinaintea noastra au facut-o, noi nu avem alta sansa decat sa fortam schimbarea sistemului.

Mai avem inainte vreo 25 de ani in care sa ne pregatim batranetea. Chiar daca am pierdut deja 20, tot mai putem sa strangem ceva cu care sa suplimentam straveziul ajutor social de care vom beneficia din partea statului.Dar trebuie sa incepem sa facem asta azi, acum, imediat.

Apoi trebuie sa cerem, cu voce raspicata, micsorarea contributiilor la fondul public de pensii. E mult prea mult sa platim aproape o treime din munca noastra din motive de “solidaritate”. Aceasta nu este responsabilitatea noastra.

Poate parea cinic ceea ce spun dar trecutul nu mai poate fi schimbat iar cei care au gresit trebuie sa-si asume aceste greseli. Nu vindecam bolnavul aplicand acelasi tratament dovedit ca ineficient.

Responsabilitatea noastra suntem noi si copii nostri. Responsabilitatea noastra este viitorul.

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!
In categoria: Bani, Cariera

Despre autor

Scris de

Mirela a absolvit facultatea de Electrotehnica si pe cea de Finante Contabilitate. Este interesata de dezvoltarea personala si finantele personale.

20 Comentarii

  1. Smaranda

    Poate ca generatia decreteilor e „supradimensionata” pentru tara asta, si din aceasta cauza se pleaca din tara in locuri unde nu sint oameni suficienti.
    Excesul (extremele) din generatia decreteilor ajunge sa lucreze ori la stat (degeaba) ori in alta tara.

  2. adi

    Adevarat!
    Totusi,consider ca fiecare generatie este intr-un fel sau altul „de sacrificiu”. Caci daca privim inapoi, ne amintim strabunii,parintii, traind in conditii, poate mai rele ca cele de acum, lipsiti de pace, de mijloace de informare, de mijloace de transport, de libertate de exprimare, de lapte Parmalat, de multe altele….inclusiv de pensii (private sau nu). Daca privim in actualitate, copiii nostri, pentru care nimeni nu-si mai da interesul (nici scoala nici armata), sunt deja sacrificati si viitorul va fi decis mai mult de tupeu, de relatii si aranjamente, de pensiile bunicilor, de salariile de mizerie ale parintilor. Unde vor lucra acesti copii? In care fabrici si uzine?
    Noi, am trait cum am trait, am consumat ce s-a putut consuma, am vadut ce s-a putut vinde, inclusiv amintirile, tara, demnitatea…dar lor ce le-a ramas?
    Hai sa vedem care ar fi posibilitatile lor intr-o tara stoarsa precum o lamaie, cu o societate acrita de zeama consumata! Probabil vor incerca sa savureze o prapadita ciocolata cu ROM care poarta pe ambalaj, mai nou, steagul americii.
    De ce?
    Muncesc la o firma patronata de un neamt. Nu acesta era visul meu!
    Salariul este minimum pe economie si nu este nici pe departe meritul muncii pe care o prestez acolo. Aveam 44 de ani si conform discriminarii pe chestie de varsta, doar acolo am fost acceptata.
    Ce ma revolta si mai mult, este faptul ca exista in tara asta atatia someri, atatia parinti cu copii de crescut care se sacrifica in continuare in diverse moduri, cand altii si ma refer la pensionari, duc un trai decent sau de huzur, indemnizatia lor lunara insemnand poate dublul unui salar minim pe economie.
    Mai rau, pensionari care vin in continuare la munca, multi dintre ei, nu ca sa-si rotunjeasca venitul, ci pur si simplu din plictiseala, din obisnuinta sau ca sa scape 8 ore pe zi de sotul senil care le strezeaza acasa.
    Este egoism sau nu ?
    Sa ma mai gandesc la pensie (privata sau nu) ?

  3. Mirela Bojin

    @ Smaranda. Ai dreptate, multi au plecat deja. Eu am foarte multi colegi in starinatate si diferenta dintre noi (in doar 15 ani) a ajuns enorma din punctul de vedere al nivelului de trai. Dar vina pentru asta ne apartine si noua (nu numai istoriei) pentru ca nu am stiut sau nu am avut cirajul sa facem ce trebuie in toti acestia ani.

    @adi. Tot ceea ce spui tu este exact realitatea. Dar aici si acum tocmai pentru copiii nostri trebuie sa ne unim vocile si sa ne facem auziti.
    Si nu, nu e egoism ce simti tu. Este instictul de supravietuire si de perpetuare a speciei. In orice familie resursele (atatea cate sunt) se indreapta indeosebi catre generatia mai tanara. In societatea romaneasca s-a facut pe dos fiindca micutii nu au drept de vot.
    Trebuie sa lasam falsa pudoare si sa avem curajul sa spunem ceea ce gandim si dorim cu adevarat. Resursele noastre, munca noastra, banii nostri, creativitatea si ce mai avem trebuie directionate catre copiii nostri, pentru renasterea, inclusiv economica, a acestei tari.
    In rest, pentru actualii pensionari, cred ca ar fi suficiente fonduri daca s-ar diminua macar pe jumatate evaziunea fiscala.

  4. adi

    Ma asteptam la genul acesta de replica. Nu cred ca ar avea vreun rost sa-mi sustin punctul de vedere in fata cuiva. Oricum, majoritatea oamenilor, inteleg doar ceea ce vor, ignorand tocmai esentialul.
    Ceea ce exprimi in manifestul tau, este doar ingrijorarea vis a vis de zilele batranetii generatiei sacrificate din care faci parte implicit.Iti doresti siguranta pentru tine personal. Crezi ca daca ai acoperit totul cu „nu trebuie sa punem pe umerii copiilor povara batranetilor noastre” suna altfel?
    Tocmai aici e problema si te faci ca nu intelegi.
    COPIII NOSTRI SUNT GENERATIA DE SACRIFICIU !
    Viitorul lor e deja compromis, tot de noi, de generatia noastra, pentru ca ne-am obisnuit sa fim ipocriti si egoisti.
    Si daca tu personal ai curajul sa spui ceea ce iti doresti, fara „falsa pudoare”, de ce nu o faci acolo unde trebuie?
    Astepti sa spargem noi gheata si pe urma vi si tu ?

  5. Mirela Bojin

    @Adi
    Te inseli foarte mult in privinta mea.
    1. In primul rand nu e vorba de mine personal, deoarece nu sunt slariata si, ca atare, am iesit de vreo 7 ani din acest angrenaj. Eu chiar fac ceea ce spun (sau ceea ce scriu) si ma ocup de propria mea bartanete.
    2. M-am adresat generatiei mele tocmai pentru ca eu cred ca noi suntem cei care avem datoria sa schimbam ceva. Tocmai pentru copiii nostri. Nu inteleg unde a contradictia. Copilul meu nu are inca drept de vot asa ca trebuie sa iau eu atitudine si in numele lui.
    3. Nu inteleg reprosul pe care mi-l faci. Eu chiar SPUN si scriu ceea ce gandesc. Cand o sa am audienta la televiziunea nationala o s-o spun si acolo dar nu cred ca se va intampla asta prea curand :).
    4. In concluzie, ceea ce fac eu in aceasta directie nu este suficient din pacate, dar aceste imi sunt, pentru moment posibilitatile:
    – pentru mine personal fac exact ceea ce sriu si spun,
    – pentru altii scriu aici lucruri despre care sper sa fie utile, chiar daca unele sunt doar experiente sau pinii personale,
    – pentru copii si tineri sustin seminarii de educatie financiara, tocmai pentru ca imi doresc sa nu repete greselile parintilor,
    – mai am si alte proiecte in lucru dar toate la momentul lor.

    Cel putin in cercul meu de relatii am spart cu siguranta gheata. Si nu am urmat pe nimeni, am avut curajul sa fac ce ma taie capul, chiat daca am sacrificat cate ceva pentru asta.

    P.S. Faptul ca imi doresc siguranta pentru mine personal mi se pare normal si cred ca fiecare om trebuie sa isi doreasca asta. Numai ca, din intamplare, siguranta mea chiar nu are legatura cu pensia de la stat. Precum am spus mai sus am avut grija sa ma pun singura la adapost.

  6. adi

    Da, faptul ca iti doresti siguranta este un lucru normal, dar nu uita ca spre deosebire de ceilalti, care pe buna dreptate au motive intemeiate de ingrijorare asteptand o pensie de stat, tu, in stadiul material pe care ti l-ai asigurat ca om de afaceri, nici nu te poti numi sacrificata si nici nu poti intelege marea multime din jurul tau, n-ai cum. Sfidezi pe bietul om de rand, explicandu-i cum „sa faca banul sa munceasca pentru el”, astepti de la acesta sa te sprijine, sa lupte pentru reducerea impozitelor, pentru diminuarea evaziunii fiscale. Precum ai spus, ai avut grija sa te pui singura la adapost. Mira-m-as sa iti pese de pensiile celor din „generatia sacrificata”. Nu esti Ecaterina Teodoroiu sau Jeanne d’Arc, aceste femei au luptat pentru interesul unor natiuni, ori tu lupti in primul rand pentru banii tai, pentru siguranta personala si culmea e ca vrei si voluntari ca sa te sustina.
    Instigatorii, liderii cu strategia iar voluntarii cu lupta.
    Aminteste-ti ca la inceputul Revolutiei din 1989, au fost sacrificati niste copii nevinovati pentru ca tu acum sa ai acum batranetea asigurata. Ai pus o floare pe mormantul lor in semn de recunostinta?
    Probabil in semn de recunostinta sunt acele seminarii de educatie financiara.
    Repet: COPIII NOSTRI SUNT GENERATIA DE SACRIFICIU.

  7. Mirela Bojin

    @Adi

    Daca vrei sa-ti sacrifici copiii eu nu te pot impiedica.
    Din punctul meu de vedere copiii nostri vor fi sacrificati doar daca noi permitem asta dar eu cred ca nu e totul pierdut.

    Daca te irita articolele mele poti sa le ignori, nu are rost sa te enervezi pentru asta.

    In plus, se pare ca n-ai inteles nimic din tot ce am scris.
    M-am pus la adapost de pensia d stat in sensul ca n-o sa am pensie aproape deloc (ma rog, doar minimul ala care e obligatoriu, fiindca nu mi se permite sa nu contribui deloc). Nu ca as avea vreo mare avere din care sa traiesc. As vrea eu. 🙂

  8. adi

    Daca preferi ipocrizia, uite, nu ma irita articolele tale, nu ma enerveaza! E bine?
    Si nu-ti fa probleme, am inteles mai mult decat era cazul.
    Esti exact ca cei pe care ii acuzi.
    „Sa traiti bine!”

  9. Mirela Bojin

    @Adi
    Ai dreptate, Bismarck se rasuceste in mormant fiindca am indraznit sa cracnesc impotriva sistemului sau. 🙂
    De fapt nici nu are de ce sa se supere. Cred ca Bismarck a fost un geniu si legislatia lui privitoare la asigurarile sociale de sanatate, de accidente, de invaliditate si de batranete a fost de-a dreptul revolutionara pentru secolul 19.
    Cred totusi ca nici geniul lui vizionar nu si-ar fi imaginat ca se vor gasi unii care sa o aplice absolut neschimbata si dupa doua secole si jumatate, in conditii socio-demografice nu doar diferite, ci chiar opuse.
    Ma inclin, asadar, in fata umbrei lui Bismarck si ii spun cu smerenia cuvenita ca e timpul, totusi, sa mergem mai departe.

  10. adi

    Inclina-te atunci si mergi mai departe.
    Nimeni nu e impotriva progresului, fiecare dintre noi isi doreste o viata mai buna, orizonturi mai largi.
    Numai ca problemele pe care le atingi tu in acest manifest, le-au abordat deja altii. De ani de zile, poporul isi striga nemultumirile, isi cere dreptul la o viata decenta, la o batranete lipsita de griji, la o copilarie fericita etc.
    Daca au iesit pensionarii „in strada”, de ce nu te-ai dus sa-i sustii acolo, LIVE?
    E mai simplu sa iti faci aparitia pe posturile de televiziune sau pe site-urile internetului. Asta ma irita de fapt pe mine!
    Prea multe vorbe – vorbe goale !

  11. Mirela Bojin

    Nici nu am pretentia ca sunt prima care atinge aceste probleme. Doar ca schimbarea mentalitatii colective se produce in timp, prin informare permanenta si prin educatia generatiilor tinere, cel putin asta cred eu.
    Manifestatiile de strada le-am trait in tinerete (inclusiv in 89, apropopos, ca-s din Timisoara). Acum nu mai cred in acest mod de rezolvare. Cel putin nu pe termen lung.
    Acum cred in efortul permanent, de zi cu zi, al fiecarui om, de a schimba ceva in el, in familia lui si in jurul lui.
    Ceea ce vezi tu aici sunt, intr-adevar vorbe, pentru ca faptele sunt, asa cum am mai zis, in plan personal. Nu sunt vreo mare luptatoare sociala. Eu vreau doar sa transmit cunostintele si experientele mele si altora. Daca cineva gaseste ceva de invatat din asta, bine, daca nu, nu.
    Fiecare are dreptul sa-si ia propriile decizii, ceea ce-mi doresc eu este ca ele sa fie decizii informate.

    Sa nu crezi ca pe mine nu ma doare neputinta in fata unor lucruri din jurul meu. Poate ca ceea ce scriu transmite aceasta revolta. Sunt un simplu cetatean. Nu am mai multe instrumente decat ai tu.
    Dar eu cred ca doar educatia poate schimba, pe termen lung si durabil, aceasta stare de fapt.

  12. adi

    Tu personal, ai luat deciziile cele mai corecte pentru tine, ai putut sa le iei, ai avut pe ce sa sprijini scara pe care te-ai urcat. A fi la momentul potrivit, in situatia potrivita, nu inseamna neaparat a avea o educatie financiara sau (elementara de baza). Exemple avem destule!
    Despre educatie, de orice fel, ar fi destule de spus, dar nu vreau sa deviez de la subiect.
    Ideea e ca nu toti avem sansele pe care le-ai avut tu. Ce ar fi daca fiecare roman ar avea propria afacere si ar pune banul sa lucreze pentru el? Iti dai seama cat ar incasa fiscalitatea? Probabil ca ar fi peste tot automate de aprovizionare cu alimente (inclusiv de oua); automate de tuns, mijloacele de transport ar fi utilate cu piloti automati, in fruntea guvernului ar fi probabil un computer cum n-a mai vazut ochi de pamantean etc.
    Dar romanul de rand, educat sau nu, spre deosebire de cel din cercul tau de prieteni sau de colegul tau de breasla, are posibilitatile limitate la: a trudi, a avea facturi restante, a rabda, a jindui, a spera, a suferi.
    Nu poti spune ca un om care nu are posibilitati materiale nu are educatie, nici ca nu are o mentalitate sanatoasa!
    Viata e ca o sita…

  13. adi

    Scuze pt.greseala:
    o educatie financiara sau (elementara de baza).
    Corectez:
    o educatie financiara sau elementara (de baza).

  14. Salutare prieteni………fiecare aveti dreptate…….iata si cum vad eu lucrurile……niciodata nu se va intampla ca toata lumea sa faca acelasi lucru…..intotdeauna vor fi unii care au afaceri si altii care muncesc in ele…..nu spun asa este corect sau nu, ci doar asa stau lucrurile. Acum…unii dintre cei care acum fac putin si sub nivelul lor de capacitate, o fac doar din cauza educatiei primite in copilarie, si datorita sistemului de convingeri pe care si l-a creat fiecare, si chiar daca viata ii va pune uneori la locul si la momentul potrivit, ei nu pot sesiza oportunitatea. Aceste articole chiar daca unora li se par inoportune, au puterea de a infiripa noi idei in mintile oamenilor, au rolul de a arata oamenilor ca se poate si altfel…..si din cei multi care citesc cu siguranta catorva li se vor aprinde noi beculetze prin minte iar cand oportunitatea le va bate din nou la portile mintii, vor fi mai receptivi. Acesta este rolul acestui site, sa deschida noi orizonturi si perspective celor deschisi sa le vada. Iar apoi asa cum ai spus, adi, viata este ca o sita………….

  15. Mirela Bojin

    @Mihai Exact asa cred si eu, Mihai. Incercam sa oferim si alte perspective. Putem invata cate ceva din experientele celorlalti.

    @Adi.
    Imi place viziunea ta asupra viitorului. Daca roboteii ar face multa treaba noi am avea mai mult tip pe care sa-l dedicam lucurilor si persoanelor dragi din viata noastra.

    Referitor la sansele mele am sa-ti spun pe scurt cate ceva:
    Singura mea sansa a fost ca, de la un anumit moment al vietii mele (cam de la 30 de ani) am inceput sa am curajul sa iau deciziile pe care le-am considerat potrivite pentru mine, nu cele pe care le luau ceilalti in jurul meu. Si asta a facut sa se schimbe totul.
    Ceea ce conteaza e atitudinea. Atat.

    Nu am avut niciodata multi bani si nici acum nu castig mai mult decat un roman obisnut (unul cu un job bunicel). Diferenta e ca sunt propriul meu stapan si lucrez, cea mai mare parte a timpului, de acasa.
    Acest lucru imi permite:
    1. sa fiu mai mult timp alaturi de fiul meu (mai ales in primii ani de scoala a fost un avantaj enorm)
    2. sa-mi gestionez propriul timp si, mai ales, sa castig mult timp prin eficientizarea la maximum a deplasarilor prin oras (atunci cand sunt necesare)
    3. sa nu am sef, ceea ce ma ajuta sa-mi pastrez echilibrul mental 🙂 (dat fiind ca nu suport sa mi se dea ordine)
    4. sa-mi limitez volumul de activitate (nr. de clienti) la o cota pe care o consider acceptabila pentru modul de viata pe care mi-l doresc (adica echilibrat). Nu ma supraincarc in schimbul unui castig mai mare. Prefer sa-mi folosesc inteligent ceea ce castig, astfel incat sa-mi ramana suficient timp liber.

    Exista si dezavantaje dar pe acestea nu le mai insir, fiindca le-am cam depasit.

    Totusi, pentru a vedea ca nu are legatura cu banii, am sa-ti spun ca eram o simpla angajata (la stat) de unde am plecat pentru ca nu mai suportam coruptia pe care o vedeam oriunde in jurul meu. Am plecat cu o ordonanta, am trait un an din somaj, am castigat vreme de 5 ani, din firma mea, mai putin decat salariul fostilor mei colegi. Cu toate acestea, an de an, cel putin jumatate din ceea ce am castigat am investit pe bursa. Apoi, la inceputul crizei, am pierdut aproape toata investitia. Nu m-am descurajat, astept ca actiunile mele sa-si revina si, in acest timp, pun in continuare bani deoparte, chiar daca nu imi mai maresc expunerea pe bursa.

    In schimb:
    – nu am luat niciodata bani imprumut, deci nu am rate de platit
    – nu risipesc bani prin cluburi, baruri, restaurante si altele asemenea
    – nu ma imbrac cu haine de firma fiindca mi se pare o risipa inutila
    – merg in concedii de om obisnuit
    – strang bani pentru visul meu: o mica „ferma” la tara, unde intentionez sa-mi petrec „pensia” facand mici lucruri placute si utile.

    Un mare NOROC am avut totusi: un sot care sa fie alaturi de mine, sa ma sustina si sa ma ajute, chiar daca o buna bucata de vreme am trait doar din ceea ce castiga el. Care, in fara serviciului, a ales sa mai lucreze in plus, ca PFA, pentru a face ca visul nostru sa se implineasca mai repede.

    A fi propriul tau stapan, a-ti decide singur viitorul, nu depinde de noroc sau de bani, depinde de modul in care alegem sa ne raportam la propria noastra persoana. Nu trebuie sa fii bogat pentru a investi la bursa sau pentru a-ti pune bani deoparte pentru pensie. E la indemana oricui. Pilonul III (de pensii private) functioneaza acum fara probleme, randamentele sunt bune, iar pentru cei tineri este o sansa foarte buna. Ceea ce ma intristeaza pe mine este ca respectivele contributii sunt deductibile la impozitare doar pentru angajati, nu si pentru intreprinzatorii individuali sau PFA-uri. Ceea ce e cam inechitabil.

  16. adi

    Viziunea cu roboteii e de domeniul SF-ului. Si daca ar fi posibil, situatia ar fi benefica doar pentru unii caci si automatele alea ar trebui alimentate, supravegheate, reparate etc, prin urmare, mereu va fi nevoie de personal care sa munceasca efectiv.
    Recunosti asadar ca omul nu poate castiga mereu, indiferent de educatia sau mentalitatea pe care o are, oportunitatea pe care o sesizeaza, puterea de decizie etc. Pe langa toate astea, ca angrenajul sa functioneze, este nevoie de sustinere materiala, emotionala, de echilibru. In plus, avand in vedere ca sansele nu sunt nenumarate, trebuie ca unul sa piarda pentru ca celalalt sa poata castiga.

  17. Mirela Bojin

    Cu ultima afirmatie nu sunt deloc de acord. Dar pentru a nu relua eu dizertatia uite aici un articol interesant. E drept ca se refera in special la bursa dar argumentele legate ata de ciclicitatea economiei cat si de cresterea acesteia pe termen lung sunt reale si produc efecte in toate domeniile economice si sociale.
    http://economictimes.ro/investitia-la-bursa-un-joc-cu-suma-nula/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+economictimesro+%28economictimes.ro+feed%29&utm_content=Yahoo%21+Mail

  18. adi

    O perspectivã mentalã de valoare în teoria deciziei în conditii de risc

    Roxana Davidescu
    Lector universitar doctor
    Alexadru Trifu
    Conferenþiar universitar doctor
    Universitatea „Petre Andrei” Iasi
    ………………………………………………………………………………
    „De unde si fenomenul de respingere a riscului (,,risk aversion”)
    în acele alegeri, decizii vizând câstiguri sigure
    sau, din contra, existenta fenomenului de asumare a
    riscului (,,risk seeking”), când avem de-a face cu situatii
    ce conduc la pierderi sigure. De aici si aceastã teorie
    alternativã în ceea ce priveste modalitãtile de alegere ale
    indivizilor, atunci când sunt pusi în fata luãrii de decizii
    în care intervine valoarea destinatã (repartizatã)
    pierderilor si câstigurilor decât bunurilor finale
    rezultate.si pentru cã spuneam cã functia valoare pentru
    pierderi este mai abruptã si mai apropiatã de tendintele
    care se manifestã în comportamentul uman, pierderile
    sunt ,,percepute” mai puternic decât câstigurile.”
    ……………………………………………………………

  19. Mirela Bojin

    🙂
    Castiguri sigure nu exista.
    Pierderi sigure exista de ex. cand dai foc bancnotelor pur si simplu.
    In rest, o plaja intraga de nuante de gri.
    Evident ca deciziile de investire se iau in functie de toleranta la risc dar si de asteptarile investitorului.
    Pentru mine personal sistemul de pensii „pay as you go” inseamna pierdere sigura, fiindca statistic vorbind nu ai cum sa primesti inapoi intreaga suma cu care contribui. Asta fara sa mai socotim inflatia. Deci pierderea nu reprezinta un risc, ci o certitudine.

  20. adi

    Sistemul de pensii si nu numai !
    M-am intrebat deseori unde ajunge acea contributie CAS care mi se opreste lunar din salariu. Practic nu am beneficiat de vreo facilitate. Putinele medicamente (de stricta necesitate) le platesc integral, concediul de odihna l-am transformat in concediu medical (pe care mi-l acord singura in functie de gravitatea bolii).
    Citez spusele medicului meu de familie: „sa-mi aduci adeverinta de la locul de munca precum ca societatea vireaza banii in contul CAS ca altfel jar mananci !”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *