3 comentarii

Cea mai mare responsabilitate a omului

„Daca sarcina filologului este educatia formala, atunci el trebuie s? predea mersul, dansul, vorbirea, cantatul, comportamentul si conversatia: si, aproximativ, tocmai pe acestea le-au si invatat tinerii de la educatorii formali ai celui de-al doilea si al treilea veac. Acum, in schimb, ne gandim intotdeauna numai la educarea omului stiintific si aici, formal inseamna doar atat: a gandi, a scrie si abia daca a vorbi.”

Friedrich Nietzsche- Noi, filologii

De ce vorbesc despre responsabilitate si ce inseamna asta?

Daca as fi citit inainte de a ma aseza sa scriu aceste randuri despre programarea sociala sau tiparele mintii, dintr-o carte scrisa de un autor contemporan, mai mult ca sigur c? as fi avut doar o reactie de „ah, stiu asta, nimic nou”; si totusi, sensibil fiind la acest subiect, cand am deschis o carticica scrisa de Friedrich Nietzsche- Noi, filologii- am ramas impresionat.

Pur si simplu, pentru ca eu credeam ca problema asta e relativ noua si caracterizeaza generatiile nascute si crescute in secolul vitezei. Ei bine, m-am inselat! Daca problema asta nu ar fi existat si acum 150-200 de ani, Nietzsche nu s-ar fi obosit sa scrie despre ea.

Hai sa analizam impreuna situatia si, ca sa-mi intelegi mesajul, o sa fac o trecere in revista a perioadelor de activitate din viata unui om, din punct de vedere financiar, asa cum sunt vazute de majoritatea oamenilor din tara noastra (si nu numai).

Si nu vorbesc acum despre exceptii sau mica minoritate a oamenilor care ajung la independenta sau libertate financiara datorita unei mosteniri, a castigurilor la loterie, prin eforturi proprii, etc.

Exista trei mari etape in viata omului, din punct de vedere financiar.

Etapa I- formarea

In aceasta etapa, omul este in faza de dezvoltare. Copilul nu-si castiga banii, ci este intretinut de parinti. Merge la scoala, invata bine pentru a obtine o diploma si spera apoi sa obtina o slujba sigura si bine platita.

De fapt, parintii copilului sunt cei care-si doresc pentru el o slujba sigura si bine platita.

Daca intrebi un copil de 5 ani ce vrea sa fie cand va fi mare, iar el spune ca vrea sa fie miliardar, o sa-i spui:

Bravo! Imi place cum gandesti! Poti fi orice vrei tu!”

Daca-l intrebi peste 20 de ani ce planuri de viitor are si el îti spune acelasi lucru, o sa-i spui sec:

Maturizeaza-te!”

Pentru ca fiecare are locul lui in societate, iar copiii trebuie invatati ca, la un moment dat si ei se vor integra în societate, vor fi contribuabili constiinciosi, vor munci cat vor fi tineri si puternici, iar la batranete vor avea parte de mult timp liber, pentru a face ce nu au facut toata viata.

Suna frumos, nu? Pacat ca e fictiune!

Realitatea este cruda. Poate ca, pana in urma cu 20 de ani era suficient sa ai o diploma pentru a primi o slujba. Cu cat erai mai scolit, cu atat erai mai bine vazut. Nici nu ma mir ca parintii isi sfatuiesc copiii sa mearga la scoala, sa invete bine ca sa obtina o diploma si apoi o slujba sigura si bine platita.

Problema e ca sunt peste cincizeci de mii de someri absolventi cu studii superioare. Iar randul somerilor cu diploma se ingroasa de la an la an.

Pentru prima data, de la inceputul erei industriale, este mai importanta educatia nonformala decat cea formala. Adica este mai important ce stii sa faci, decat ce scrie pe diploma ca stii sa faci.

Sa vedem ce urmeaza…

Etapa a II-a –munca

De obicei incepe imediat dupa terminarea studiilor. Omul este ajuns la maturitate si, conform educatiei primite va incerca sa-si construiasca o cariera. La inceput, din cauza lipsei de experienta, veniturile vor fi mici, de multe ori mai are inca nevoie de putin sprijin din partea parintilor.

Dar odata cu trecerea timpului omul va fi din ce in ce mai sigur pe picioarele lui, veniturile incep sa creasca, experienta ii va fi recunoscuta, apar oportunitatile de avansare in cariera.

Este perioada vietii in care omul isi intemeiaza o familie si munceste pentru intretinerea acesteia, la fel ca parintii lui.

In aceasta etapa spunem ca omul este activ din punct de vedere financiar pentru ca el isi castiga proprii bani. Daca va urca pe scara sociala, acesta este momentul lui.

Va trage din greu pentru a-si asigura painea pentru ziua de maine, va face sacrificii pentru familie, pentru educatia copiilor si pentru binemeritatele vacante pe care si le va permite cu greu cam o data pe an.

Si tot acum omul isi da seama ca munca pe care o face il epuizeaza fizic si emotional. Isi da seama ca acestia sunt cei mai frumosi ani ai vietii si nu se poate bucura de ei pentru ca trebuie sa munceasca.

E perioada din viata in care omul e puternic, frumos si sanatos, dar nu e liber. Apar frustrarile si intrebarile legate de sensul vietii. Poate ca acum se gandeste serios la toate lucrurile pe care ar vrea sa le faca, dar nu are timp si poate nu are nici bani.

Asa ca trage tare, economiseste si munceste pentru ca la un moment dat, cand va iesi la pensie, va avea timp pentru a face tot ce nu a reusit pana acum.

Etapa a III-a –pensia

Acum omul se bucura de munca lui de o viata. Este clar ca omul are acum timpul necesar pentru a face tot ce nu a facut pana acum. Dar are si banii necesari?

Poate ca, daca a economisit mult de-a lungul vietii, acum isi va permite un stil de viata relaxat. Poate ca pensia e suficient de mare pentru a-i intretine un stil de viata fara griji, binemeritat dealtfel, dupa zeci de ani de munca.

Realitatea este iarasi cruda: in cele mai multe cazuri, pensia e cu 30-50% mai mica decat ultimul salariu. Majoritatea pensiilor acopera cu greu cheltuielile de subzistenta.

Si cum un necaz nu vine niciodata singur, pe langa faptul ca e batran si fara bani, mai e si bolnav.

Frustrarile acumulate in cei mai activi ani ai vietii ajung la un nivel maxim, dupa care se transforma in resemnare.

Isi reorganizeaza viata dupa noile prioritati: bani de medicamente, intretinere, putinii ramasi se duc pe mancare, din cand in cand mai da ceva nepotilor. Nici vorba de excursii, vacante in locuri exotice, stil de viata relaxat si fara griji.

Pacat!

Esti indreptatit acum sa ma intrebi iar: ce e de f?cut?

Solutia propusa de mine vizeaza preluarea controlului asupra propriei vieti.

Aceasta presupune asumarea raspunderii asupra lucrurilor care conteaza in viata ta, fie ca este vorba de sanatate, familie, timp, cariera, bani sau orice altceva.

Adica sa nu mai dai vina pe altcineva pentru problemele de greutate (de exemplu), daca mananci zilnic mancare de tip fast food.

Sau sa te lamentezi ca nu ai timp sa-ti petreci cu prietenii, dar sa nu renunti la programul preferat de la televizor sau jocul preferat de pe internet.

Si bineinteles ca e vina dascalului pentru nota mica pe care ai primit-o .

De aici mai departe te las pe tine sa completezi lista.

Acest site se adreseaza in primul rand adolescentilor, asa ca accept sa-mi spui ca nu poti fi liber si responsabil pentru toate aspectele vie?ii tale.

Exista insa si lucruri pentru care iti poti asuma raspunderea, iar ceea ce te rog în continuare, este sa-mi lasi un mesaj in casuta de mai jos in care sa-mi spui care sunt aspectele vietii tale asupra carora detii controlul.

Ruva Gabriel,

http://copilistet.com

 

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!
In categoria: Avantaj la start, Bani, Cariera, Motivatie, Scoala, Viziune

Despre autor

Scris de

Ruva Gabriel, profesor din toamna anului 2001. In ianuarie 2009 il descopar pe Robert T. Kiyosaki, ceea ce duce la reinventarea mea ca om. In 2010 ia nastere proiectul “COPIL ISTET”- educatie prin joc. Blog: http://copilistet.com/

3 Comentarii

  1. Cred ca primul pas care trebuie facut pentru a detine controlul asupra vietii tale este constientizarea, pentru ca trebuie sa iti dai seama de lucrurile pe care le faci gresit pentru ca apoi sa iei niste decizii care sa schimbe situatie.

  2. foarte bun articolul, si la fiecare pas dam peste responsabilitati chiar daca mereu am dorit sa le evitam.

  3. Este un articol f bun si sunt de acord cu tine. Cea mai mare responsabilitate este sa faci maximum de bine in viata ta. Sa stii ca nu ai trait degeaba.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *