2 comentarii

Comunicarea verbala

Lista articolelor din seria: Personalitatea si comunicarea

  1. Comunicarea verbala
  2. Tehnici avansate de comunicare
  3. Programarea neurolingvistica

Ca de obicei, putina filozofie.

Trebuie sa stii de la început ca în viata trei lucruri nu le mai poti întoarce înapoi:

un cuvânt, trecutul, o oportunitate pierduta.

Ai grija ce spui si, înainte sa începi sa vorbesti, adu-ti aminte ca si mediocrele filme politiste americane te învata ceva ce ar fi bine sa tii minte: “Tot ce spui poate si va fi folosit împotriva ta.”

Asta e regula si trebuie s-o respecti. E preferabil sa arati prin fapte mesajul tau, decât prin vorbe. Dar, daca te-ai hotarât sa vorbesti, citeste în continuare si învata sa îti duci vorbirea la nivelul de stiinta si arta în acelasi timp.

O sa fii suprins cât e de usor, daca îti propui sa înveti.

Despre stil: secretul este sa ai ceva de spus atunci când vorbesti. Stiu ca e o idee foarte profunda, dar nu aplauda înca…

Multi oameni vorbesc mult spunând putin, iar unii nespunând nimic. Multi oameni care se tem sa spuna ce au de spus, ca sa nu para saraci spiritual, încearca sa împodobeasca ceea ce au de spus folosind cuvinte cât mai elevate, pompoase si greu de pronuntat, doar pentru a parea mai destepti, dar reusesc doar contrariul. Multi dintre noi îsi aduc probabil aminte de glumele ce se faceau pe seama unora dintre noi când eram mici si vroiam sa parem isteti folosind cuvinte mari: “Iar ai stat acasa si-ai citit dictionarul?”

Nu te prefaci ca ai decât ceea ce n-ai. Arthur Schopenhauer spunea ca simplitatea a fost mereu atributul nu numai al adevarului, dar si al geniului. “Stilul îsi trage frumusetea din gândire si nu este, la urma urmei, decât silueta cugetului. De aceea, prima regula a unui stil bun este sa ai ceva de spus. Cu ea ajungi departe.”

1. Puterea vocabularului

Asa numitul „vocabular reprezentativ” (termeni ce denumesc notiuni fundamentale) se distinge în ansamblul lexicului românesc prin frecventa; are un inventar de 2581 de cuvinte (la acest numar s-a ajuns pornind de la statisticile lui A. Juilland, P.M.H. Edwards si Ileana Juilland, Frecvency Dictionary of Romanian Words, 1965).

Dialogul interior este unul dintre cele mai bine pastrate secrete ale succesului, desi unii oameni ar putea spune ca esti dus cu pluta, daca îti vorbesti tie. Totusi, nu trece o zi fara sa ne oprim o clipa si sa ne întrebam constiinta câte ceva.

Acel “dialog în fata oglinzii”, pe care îl stim toti, se desfasoara în cuvintele pe care le folosim si în viata de zi cu zi, cu ceilalti oameni.

De ce e important vocabularul?

Pentru ca, atunci când gândim, de cele mai multe ori încercam sa gasim solutii la probleme. Din pacate, marea masa a oamenilor are un limbaj sarac, ce nu cuprinde mai mult de doua mii de cuvinte. În aceste conditii, nu e de mirare ca solutiile la care se ajunge în urma gândirii în termeni saraci vor fi la fel de sarace.

În schimb, un vocabular bogat poate duce la o gândire bogata si la o bogatie în ceea ce priveste solutiile la problemele pe care viata ni le ridica.

Nu am sa mai spun acum nimic despre comunicarea intrapersonala, adica dialogul pe care îl purtam cu noi însine. Când vorbesti cu tine însuti e preferabil sa fii dragut si sa gândesti pozitiv. Si, mai ales, sa vorbesti în gând, ca sa nu-i deranjezi pe ceilalti… mai cu seama daca te certi si vorbesti mai tare.

2. Puterea scrisului

Îmi aduc aminte de un exercitiu despre comunicarea verbala, pe care l-am facut la scoala.

Jumatate din clasa a iesit pe coridor, jumatate a ramas înauntru. Pe rând, câte unul, cei de afara trebuiau sa intre înapoi când erau chemati.

Când a intrat primul de afara, i s-a aratat o poza si i s-a citit un text, care descria ce era în poza.

Textul era urmatorul: “Într-o camera se afla mama cu fetita ei de doisprezece ani. Mama sta pe canapea, iar fetita pe fotoliu. Rochita fetei are un guler alb. Fetita tine o papusa în mâna. Pe perete se afla un ceas cu cuc.”

Primul intrat era singurul care a vazut poza si caruia i s-a citit textul. Acum, pe rând, de afara, venea câte un coleg sau o colega. Poza si textul au fost ascunse, iar primul venit de afara trebuia sa povesteasca ceea ce a vazut si a auzit. Apoi primul trecea la loc si cel caruia i s-a povestit trebuia sa îi explice urmatorului, si tot asa, din gura în gura, pâna când ultimul de afara intra si penultimul îi povestea.

Te gândesti ca nu e mare filozofie ca douasprezece persoane sa redea exact trei propozitii.

Ce a ramas la sfârsit, când cel de-al doisprezecelea a povestit ceea ce primul vazuse în poza?

“O fetita cu un guler de doisprezece metri patrati statea într-o camera.”

Pe lânga faptul ca, pe la a treia descriere, toti cei care stiam despre ce e vorba eram sub banci de râs, am învatat o lectie importanta.

Asa functioneaza bârfa si zvonurile. Si, de obicei, într-un grup, nu douasprezece persoane, ci o suta douazeci ajung sa transmita o informatie pe cale verbala, iar din adevar se alege praful.

Si ce e trist e ca în urma bârfelor ramân victime.

Ce am învatat eu dupa exercitiul asta? Sa scriu.

Când am avut ceva important de spus, ori am scris un bilet, ori un e-mail, si tot timpul rezultatele au fost excelente.

Îti recomand ca, atunci când trebuie sa transmiti ceva important, sa scrii. E simplu. Si nu am folosit tehnica cu scrisul decât foarte târziu. Uitasem ca pe la vreo zece ani obisnuiam sa îi las mamei câte un bilet dimineata, în care îi scriam sa-mi dea bani de cheltuiala, si întotdeauna am gasit banii pe bilet.

Dar oamenii, în general, au un obicei prost: gasesc o tehnica eficienta în viata reala, apoi imediat o abandoneaza si încep sa faca altceva. La fel si eu, pâna când am revenit la acest obicei care, în timp, s-a dovedit foarte eficient. Am si timp sa ma gândesc la ce am de spus si dau ocazia celui caruia i-am scris sa ia o decizie buna, atât pentru el, cât si pentru mine.

În plus, nu mai deformeaza nimeni ceea ce am spus, pentru ca odata scris, asa ramâne.

Sper sa îi gasesti folosinta în viata ta acestei tehnici simple si sa eviti sa faci victime sau sa fii victima, la rândul tau, pentru ca “lumea vorbeste”.

3. Puterea edificarii

Fii loial celor absenti… asta înseamna edificarea în comunicare.

Ai auzit vreodata ca nu e frumos sa vorbesti despre cei care nu sunt prezenti?

Eu am sa îti zic ca nu e frumos sa vorbesti URÂT despre cei care nu sunt prezenti.

Ceea ce e si mai important pentru tine este sa vorbesti frumos despre cei care nu sunt prezenti.

Am sa îti spun si care e capcana.

O prietena mi-a povestit odata ca a iesit în oras cu un tip. Si tipul a început sa spuna ca fosta lui prietena era proasta, ca juca prea mult teatru si nu îl întelegea.

Bineînteles, pentru prietena mea aceasta prima întâlnire a fost si ultima, iar remarca ei, pe care am tinut-o minte, a fost: ”Îti dai seama ca, daca vorbea asa despre tipa aia, la fel o sa vorbeasca si despre mine.”

Bingo!

Când vorbesti urât despre o persoana care nu este de fata, automat toti cei prezenti, în mod inconstient te vor plasa sub ei ca statut social si se vor gândi ca, probabil, la fel vorbesti si despre ei când esti în alt grup. E o logica simpla, dar e usor sa cazi în capcana.

Sfatul meu este sa fii loial celor absenti.

Mai mult, te sfatuiesc sa edifici. Adica, atunci când se aduce vorba despre o persoana care nu e de fata si o cunosti, daca tot trebuie sa vorbesti despre ea, spune lucrurile bune. În scurt timp vei câstiga respectul celor din jur. Este posibil ca cei despre care ai vorbit frumos sa afle si astfel te vor pretui si, probabil, te vor vorbi de bine la rândul lor.

Te vei trezi ca esti abordat de persoane necunoscute, care vor zice  :“am auzit numai lucruri bune despre tine.”

va urma

PENTRU TINE
...avem GRATUIT doua carti in format electronic care iti arata cum sa nu mai suferi din iubire si cum sa faci bani inca din adolescenta!

Aboneaza-te si vei primi articolele prin email!

Intra in grupul celor care ne citesc zilnic!

2 Comentarii

  1. Ana

    Foarte frumos ceea ce ai spus! Si foarte adevarat! Mult succes, pe viitor!

  2. Ana

    Foarte frumos ceea ce ai spus. Si foarte adevarat! Mult succes, pe viitor! Scuze c? am scris cu diacritice, mai sus.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *